Unde s-au scurs aceste subvenții europene care depășesc 1.200 de euro/ha? Ce s-a făcut cu acești bani? În ce buzunare au ajuns?! Subvențiile trebuiau să ajungă la utilizatorii de pajiști, la fermierii care cresc animale, spune Teodor Marușca, șeful Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști Brașov.
Nu este treaba mea să verific unde au ajuns acești bani. Sunt alții care ar trebui să verifice. Dar cu miile de euro s-ar fi putut realiza o sumedenie de lucruri care privesc îmbunătățirea pajiștilor, folosirea lor rațională, dotarea pajiștilor, drumuri de acces către pajiștile montane greu accesibile. De asemenea, cu acești bani s-ar fi putut face, de ce nu am spune, îmbunătățirea covorului ierbos, îmbunătățirea vieții oamenilor care cresc animalele în munte. Stâni modernizate, locuri de procesare a produselor lactate în condiții mai igienice, spune Teodor Marușca.
Șeful Institutului de Pajiști de la Brașov este convins că subvențiile europene, care nu au intrat în buzunarele potrivite și nici nu au ajuns la cei pentru care erau pregătite, ar fi ajutat la construirea unor țarcuri pe pajiști în care să stea oile, așa cum se întâmplă în Islanda.
Nicăieri în Europa nu-și ia unul o turmă de oi și circulă peste hotarele și pământurile altora. De ce atâta agitație a oierilor? Ca să-și pască animalele pe pământurile altora ?! Să facem garduri și să pășunăm rațional. Acum doi ani am fost în Islanda și nu am putut să trec de garduri. Am văzut oi fără pază care stau și pășunează chiar daca iarba e de proastă calitate. Dar se descurcă, spune șeful Institutului de la Brașov.
Subvențiile fabuloase despre care vorbește Teodor Marușca au fost plătite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) în vechea programare, 2007-2013. Subvenția pe hectar de peste 1.200 de euro reprezintă suma încasată pentru 7 ani. Majoritatea sunt plăți compensatorii acordate de APIA pentru pajiști de înaltă valoare naturală, pentru zone cu handicap natural sau zone montane.