Sindromul bielă-manivelă al producţiilor istorice

Liviu Dragnea, “premierul sub acoperire” al României, a anunţat, imperial şi sindicalist, că România a depăşit anul acesta 10 milioane tone la producţia de grâu, secară şi triticale, ceea ce nu s-a mai reuşit până acum, înregistrând şi cea mai mare cantitate de rapiţă din istoria ţării, de 1,7 milioane tone. De asemenea, la mazăre sunt 300 mii tone, iar recolta la orz şi orzoiacă este cea mai mare din ultimii 23 ani. În opinia liderului pesedist, nu numai vremea foarte bună pentru agricultură a contribuit la aceste producţii, ci şi subvenţiile alocate la timp către fermieri. 
Şi premierul Mihai Tudose a declarat că “ne-a ajutat şi natura” (l-a cam scos pe Cel de Sus din ecuaţie!) şi se pare că o să avem cele mai mari producţii pe câteva articole, (de parcă agricultura ar fi în opinia premierului o colecţie de articole de legi!) practic: grâu, floarea-soarelui sunt producţii record!

Nu am scăpat nicicum de sindromul producţiilor-record; triumfalismul, lăudăroşenia ne urmăresc încă, precum fantoma unor vremi apuse. Aşa cum se vede de la ferestrele Palatului Victoria, agricultura duduie de-atâtea recorduri, precum motorul unei combine într-un lan de grâu sau al unui megatractor şenilat pe un teren frământat! Ocârmuirea ne spune să avem curaj şi încredere în programul de guvernare de la care vine lumina marilor recolte. (???)

Avem producţii agricole istorice. Ele aparţin producătorilor?! Păi, nu prea! Caimacul profitului este al “băieţilor deştepţi” din agribusiness. După anunţul oficialilor, se aşteaptă o strunjire a preţurilor la cereale. Unele companii de morărit-panificaţie au şi “măcinat” vreo 20 de bani: de la 0,70 lei/kg oferă 0,50 lei/kg de grâu. Despre calitate… traderii iau în calcul alţi indicatori pentru a convinge fermierii că grâul e furajer, nu de panificaţie!

Agricultura pare a fi ecranizată după nuvela “Uzina vie”(Al. Sahia), când ceferistul lustruia de mama focului biela-manivelă a noii locomotive şi Bozan îi reproşa că munceşte degeaba pentru că locomotiva nu este a lor! Aşa e şi cu producţiile istorice. Le fac fermierii cu sudoare, sacrificii şi riscuri, dar profitul nu prea este al lor! Fermierii rămân, de multe ori, cu praful de pe toba… de eşapament a maşinilor de recoltat. Aceasta este marea dramă a agriculturii noastre, dizarmonică şi ulcerată de atâtea dezechilibre şi inechităţi. O soluţie ar fi creşterea valorii adăugate a produselor realizate, procesarea recoltei, ca o bună parte din valoarea comercială finală a produselor agricole să rămână la producător.

Pământul a dat roadă bogată pentru că a avut apă şi nu doar subvenţii la timp. Lanurile nu s-au copt sub razele de soare ale programului de guvernare, bobul nu s-a umplut cu banii proveniţi din subvenţii. Ci cu H2O, care vine de sus şi nu de jos, din canalele seci ale politicilor uscate de nepăsarea atâtor guvernări! Fermierii fac tehnologii superintensive destul de costisitoare, dar dacă nu asigură apa e aproape degeaba!

Ministrul Daea se gândeşte zi şi noapte la fermieri! Şi la programul de guvernare social democrat, care iată, - aşa opina Cioloş - implementat la literă, face spicul mai gros şi mai înalt, face bobul mai mare şi mai rotund, face să crească iarba mai deasă şi, în general, face să răsară soarele în România, în vreme ce în Statele Unite este eclipsă.