După un an agricol cu multe încercări, fermierii au tras linie. Pentru majoritatea, recoltele au fost mănoase. Să vedem cum stăm cu rezerva biologică a dăunătorilor din principalele culturi agricole!
Atacul gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) s-a manifestat puternic în zonele de sud şi de sud-est încă din toamna anului 2013 şi a continuat în primăvară, fiind prezent în lanurile semănate în monocultură şi acolo unde seminţele nu au fost tratate cu insecticid sau insectofungicid. Forma clasică a atacului sunt golurile de cultură (vetrele), frunzele fiind triturate, doar cu nervurile intacte, sub aspectul unui ghemotoc de câlţi. În unele exploataţii, fermierii au întors cultura de grâu în primăvară şi au semănat porumb sau floarea soarelui. Deşi tratamentul la sămânţă este generalizat de foarte mulţi ani, costul lui ridicat explică de ce dăunătorul încă mai compromite suprafeţe însemnate de cultură.
Şoarecii de câmp au fost, fără îndoială, „vedetele” acestui an agricol, cauzând pagube de recoltă şi la grâu. Iarna trecută s-a produs o suprapunere a generaţiilor de rozătoare, generând o explozie numerică a populaţiilor. Pagubele de recoltă sunt, deocamdată, greu de cuantificat, la nivel de ţară. Fiecare fermier a avansat o cifră, în funcţie de condiţiile din fermă. Aş putea spune că pagubele au fost parţial „mascate” de ploile care au survenit în perioada aprilie-iunie, care au adus un spor de recoltă.
Anul acesta „producţia” de şoareci a bătut toate recordurile. Avem o aprobare temporară pentru produsul Redentin 75 RB, dar rămâne de văzut ce se va întâmpla în primăvara lui 2015 când derogarea va expira.
Ploşniţa cerealelor (Eurygaster ssp.). Surprinzător sau nu, având în vedere evoluţia condiţiilor meteo, principalul dăunător al grâului de toamnă, ploşniţa cerealelor, nu a pus probleme în acest an. Este al treilea an consecutiv când nu s-au înregistrat atacuri mari în zona de sud sau sud-est a ţării, ca urmare a ploilor survenite în perioada mai-iunie. Însă insectele găsesc întotdeauna resurse pentru a supravieţui de la un an la altul, chiar în condiţii climatice improprii, cunoscut fiind faptul că au o capacitate mare de adaptare. În acest an, de exemplu, adulţii hibernanţi s-au semnalat încă din luna martie, având uneori densităţi ridicate. Având în vedere că plantele de grâu erau foarte dezvoltate ca urmare a iernii blânde, adulţii hibernanţi nu au pus probleme.
Ar trebui să ne pună puţin pe gânduri faptul că în primăvară s-a înregistrat un număr ridicat de adulţi hibernanţi, deşi în urmă cu un an nu au fost cele mai favorabile condiţii climatice pentru larvele şi adulţii noii generaţii.
Detalii privind dăunătorii şi efectele atacurilor lor găsiţi în revista Recolte bogate – decembrie 2014!