Satul din România care trăiește cu banii primăriei din Budapesta!

Porțile din lemn  s-au strâmbat de timp, dar nu au fost înlocuite. Localnicii au tratat lemnul și l-au vopsit în negru. Curțile sunt pavate cu pietre, lustruite de atâta curățenie. Arhitectura aparține caselor tradiționale maghiare. Cea mai impunătoare casă din sat are atârnat pe frontispiciu un steag pe care scrie Duna TV. Postul maghiar de televiziune a ținut neapărat să aibă o casă aici, vecină cu biserica fortificată. Localnicii spun că echipa televiziunii vine des și chiar organizează Zilele Duna TV.

Casa postului de televiziune din Ungaria, Duna TV

Primăria sectorului 5 din Budapesta ar trimite bani periodic pentru ca localnicii, în majoritate etnici maghiari, să nu cumva să înlocuiască minunățiile de ferestre din lemn cu chicioasele termopane sau să strice porțile vechi ca să instaleze altele noi, solide din tablă. Budapesta, capitala Ungariei, a înfiat satul din sufletul Transilvaniei și nu doar pe hârtie.

În mijlocul satului e o fântână mare, cu două bazine din piatră. În jurul bazinelor vezi scene rare, desprinse din secolul trecut. Femei care spală preșuri și haine de pat. Satul are o moară de apă, căruțe trase de măgăruși și jur-împrejur e păzit ca de un zid de o stâncă botezată Piatra Secuiului. Cel mai înalt vârf al stâncii, o bucățică din Munții Trascău, are peste 1.200 m altitudine.

În spatele șirului de case se vede Piatra Secuiului

Peretele din piatră spălat de ploi și ninsori fascinează de cum intri în sat, magie pe care doar Apusenii sunt în stare să o transmită. Rimetea face parte din comuna cu același nume care cuprinde doar două sate: Rimetea și Colțești. Localnicii cresc oi, capre și doar câteva gospodării îndrăznesc să țină și vaci de lapte. Rimetea are pităreasă. Toată lumea o știe pe Erika și pâinea ei frământată cu cartofi are faima unui deliciu.

Odaia laptelui deplin

Rimetea este satul unde a rămas magazinul-cooperativă. Într-un spațiu mic și cu un vânzător bătrân sunt înghesuite de-a valma de la săpunuri, haine, la saci cu făină, sticle cu ulei sau cizme din cauciuc. Cam tot ce-i trebuie unui localnic. Cooperativa e deschisă dimineața de la 7 la 10 și seara de la 16 la 20. Așa cum se întâmpla pe vremuri uitate și în alte sate de-ale noastre. Până și cârciuma satului e într-o casă veche, din piatră, cu o intrare zgârcită, cu zăbrele la ferestre și cu mese din lemn, deloc finisate. Rimetea respiră și trăiește din turism.Tot a treia casă este pensiune. Trebuie să fii foarte atent ca să observi tăbliță verde înflorată care-ți spune că acolo sunt camere de închiriat.

Pensiune din Rimetea

Localnicii se întind la vorbă cu străinii și le spun imediat ce pot să vadă. Biserica fortificată din inima satului, muzeul etnografic, unde afli tradițiile etniei maghiare, portul popular, muzeu aflat în aceeași curte cu primăria sau cetatea Colțești, din satul vecin, unde poți să urci pe o cărare abruptă, în care pietrele sapă câteva trepte.

Cetatea Colțești

Un alt traseu este până în vârful stâncii, la Piatra Secuiului, de unde poți să simți calmul cu care-și duc existența cele câteva familii și poți să observi și bornele vopsite în culorile Ungariei. Pităreasa Erika mi-a spus că ar fi bine să fiu pe 20 februarie în Rimetea. Feciorii satului îmbrăcați în costume populare se adună la fântână. Preotul ține o slujbă de îngropăciune și o păpușă din paie este îngropată și bocită de bătrânele satului, povestește femeia. Sărbătoarea spune că s-a sfârșit iarna și natura se va trezi în primăvară.

Piatra Secuiului

Rimetea din județul Alba concurează pentru cel mai frumos sat din Translivania. Locul este cunoscut și sub numele de Torocko, Trascău în limba română și este atestat încă din perioada 1257-1272 sub numele de Toroczko.

Poate sunt puțini cei care știu de brânza Torockoi. Adică, în traducere liberă, a Rimetei. Este o brânză din lapte de vacă sau bivoliță, maturată în salina de la Praid și produsă într-o făbricuță mică, situată la granița dintre Rimetea și Colțești,  botezată frumos Odaia laptelui deplin.

Mândria fabricii este Puturoasa de Trascău, o brânză delicatesă, maturată timp de doi ani și servită doar la case mari. Dar despre Odaia laptelui deplin promitem o poveste pe larg, cu tot ce înseamnă o afacere prosperă în agricultură, pornită de la zero.