Producătorii români au fost spulberați de complexul agro-industrial, care se întinde din Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culeși în Germania (probabil de români), spălați în Italia și transportați în România. Micul producător a devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comuniștii, UE reușeste să finalizeze. O realitate pe care nu o spune un român. O spune răspicat un irlandez! Un străin care vrea să apere și să promoveze tot ce e românesc!
Este imposibil să nu-l remarci. Este mereu prezent la evenimentele unde se discută despre soarta fermierului român, despre zonele cu înaltă valoare naturală din România, unde se încing hore sau unde se promovează produsul nostru românesc. Un bărbat roșcat, cu alură de străin, dar care poartă cămașă țărănească și o traistă din Maramureș.
Cine e Peter Hurley? Irlandezul care nu se rușinează de nimic ce e românesc, așa cum o facem mulți dintre noi. Străinul care a ales România în urmă cu 20 de ani. Dar nu ca să le vândă românilor vise despre Occident. Peter Hurley vrea să redea țăranului român ce i-au răpit alții. Cel puțin, așa acționează acest irlandez. Poate are mai puțină importanță că a fost decorat, că a scris cărți despre România și că a făcut un traseu pentru turiștii care vor să vadă cimitirul din Săpânța.
E mult mai important că Peter Hurley cunoaște nevoile fermierilor, poate mult mai bine decât liderii acestora, la acest moment. Irlandezul a devenit o voce a țăranului român, a micului producător. Nu uită cum i-a spus în 2008 un parlamentar român că sunt importanți cei 120.000 de fermieri români, iar restul sunt gospodării țărănești care nu contează.
Care este lecția lui Peter Hurley? Românii să învețe să-și promoveze produsele și valorile! Promovarea nu este doar o imagine. Necesită o strategie politică croită să-l sprijine pe producătorul român. Țăranul român a primit trei lovituri de grație: în 1949, 1990 și 2007, spune irlandezul. Prima lovitură este colectivizarea, a doua, când țăranilor li s-a dat înapoi pământul și s-au trezit că nu au cu ce să-l lucreze și a treia lovitură e intrarea în UE.
Odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur și simplu distruși. Au fost spulberați de complexul agro-industrial, care se întinde de la Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culeși în Germania (probabil de români), spălați în Italia și transportați în România.
De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subvenționat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educațional, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.
Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de a trăi fiind forțat să-și părăsească țara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comuniștii, UE reușeste să finalizeze.
O spune un irlandez. Un străin care i-a cerut public, anul trecut, comisarului european pentru Agricultură, Phil Hogan, să-l ajute pe fermierul român.
Peter Hurley: România este în sângele meu