Dintre statele est-europene vânate de investitorii străini, România este campioană la vânzarea terenurilor. Ungaria și Bulgaria au vândut mai puțin decât noi, spune un studiu al Parlamentului European. Cu toate acestea, cele două țări au spus stop vânzării terenurilor către străini, fără să le pese că au supărat Comisia Europeană. Noi așteptăm aprobarea Comisiei Europene.
Ungaria și Bulgaria au impus o serie de condiții care să descurajeze cumpărătorii străini. De exemplu, investitorul trebuie să aibă cetățenia țării respective, reședință în țara respectivă, sunt restricții în ce privește tranzacțiile cu persoane juridice sau cedarea folosinței terenului.
Noi putem adopta niște măsuri care să restricționeze achiziția de terenuri în condițiile în care, așa cum ne-a precizat clar Comisia Europeană, avem niște obiective clare de atins. Comisia urmărește, se sesizează să se respecte legile europene care vizează competiția. Bulgaria, spre exemplu, care a introdus o serie de restricții se află în acțiune de infringement cu Comisia Europeană, spune ministrul agriculturii, Achim Irimescu.
Până să fie de acord Comisia Europeană cu legea propusă de noi, să nu cumva să ni se scurgă tot pământul printre degete.
Baza de date Land Matrix, o inițiativă de monitorizare a terenurilor a Coaliției internaționale pentru terenuri (ILC), un consorțiu internațional care tratează chestiuni legate de guvernanța funciară, a înregistrat în UE că România a făcut printre cele mai multe tranzacții funciare până-n martie 2015. Cine ne-a cumpărat pământul?
Danemarca – 18.515 ha cumpărate pentru culturi agricole
Danemarca – 8.000 ha tot pentru agricultură, dar nu a specificat ce cultivă pe aceste terenuri
Danemarca – 7.261 ha de pădure
Portugalia – 25.244 ha pentru biocombustibili și culturi agricole
Austria – 21.000 ha pentru agricultură dar și pentru activități non agricole
Italia – 16.850 ha pentru agricultură
Finlanda – 12.000 ha pentru lemn
Luxemburg – 10.060 ha pentru agricultură
Franța – 8.508 ha pentru agricultură, nu a specificat ce cultivă
Olanda – 4.821 ha pentru agricultură
Germania – 4.700 ha pentru agricultură
În România, nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara UE, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE. Cea mai mare parte a terenului cultivat se află în proprietatea unor întreprinderi străine. În România, numărul tranzacțiilor cu terenuri și suprafața vândută au crescut de peste trei ori între 2005 și 2009. (Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole în UE, 2015, Comisia pentru agricultură din Parlamentul European)
Amenințări pentru FERMIERII ROMÂNI!
Vânzarea terenurilor agricole unor investitori sau corporații străine este dezastruoasă pentru fermierii noștri și nu numai.
Acapararea de terenuri agricole, combinată cu costurile de capital ridicate ale agriculturii UE duc la ieșirea de pe piață a micilor fermieri și la blocarea accesului tinerilor și viitorilor fermieri. Acapararea de terenuri duce la înlocuirea modelului european al agriculturii familiale cu mari întreprinderi agricole europene de tip corporatist, cu efecte negative asupra suveranității alimentare europene și a tradițiilor alimentare locale, precum și, posibil, pe termen lung, asupra securității alimentare europene.
Tranzacțiile cu terenuri pe scară largă, prin pierderea controlului asupra acestora, privatizarea resurselor naturale și/sau pierderea acestora au contribuit, în mod activ, la deteriorarea continuă a vitalității socioeconomice a sectorului rural.
Acapararea de terenuri duce la degradarea solului și a mediului prin înlocuirea unui model de agricultură familială diversificată, bazată pe practici agricole sănătoase, cu cel al unui sistem agricol industrial, care depinde în mare măsură de producția de monoculturi și de utilizarea intensă a produselor agrochimice. (Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole în UE, 2015, Comisia pentru agricultură din Parlamentul European)