Răspunsul de tot râsul dat fermierilor români pe 1 martie de Ministerul Agriculturii!

Fermierii din Sindicatul Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine au adresat, la sfârșitul lunii februarie, în scris ministrului agriculturii trei întrebări. Fermierilor nu li s-a răspuns concret la nicio întrebare. Să vedem două dintre cele trei întrebări, care sunt importante pentru că se referă la subvenții și la export. Răspunsurile sunt bune de pus în ramă.

Fermierii întreabă:

Care sunt sumele de bani și căror entități au fost  achitate de la Bugetul de Stat pentru activitatea de Control Oficial al Performanțelor la speciile ovine /caprine în perioada 2006-2015?

Ministerul Agriculturii răspunde:

Începând cu anul 2011 se acordă ajutor de stat pentru înființarea și menținerea registrului genealogic și pentru determinarea calității genetice a animalelor în cuantumul stabilit prin HG 207/2011, aplicabilă pentru perioada 2011-2014 și în cuantumul stabilit prin HG 1179/2014 aplicabilă pentru perioada 2015-2020.
Beneficiarii ajutorului de stat sunt crescătorii de animale care beneficiază de servicii subvenționate efectuate de asociații, iar solicitanții ajutorului sunt asociațiile acreditate pentru înființarea și menținerea registrului genealogic și de către asociații cu care aceștia au contracte pentru determinarea calității genetice a animalelor care fac dovada prestării serviciilor către fermieri.

Care sunt sumele pe care le-ați plătit, stimați domni de la Ministerul Agriculturii? Răspundeți concret, în cifre, și enumerați asociațiile fermierilor care au beneficiat de subvențiile respective?

Fermierii întreabă:

Câte exemplare ovine/caprine (masculi sau/și femele) înregistrate în Registrul Genealogic a vândut România la export, în perioada 2006 - 2015?

Ministerul Agriculturii răspunde:

Constituirea crescătorilor de animale în asociații are ca principal obiectiv stabilirea unei strategii comune pentru realizarea producției și valorificarea acesteia. Dacă obiectivul crescătorilor este să vândă animale de reproducție, atunci trebuie să-și canalizeze eforturile pentru promovarea rasei prin care aceasta este competitivă. Animalele de reproducție exportate pot fi competitive sub aspectul performanțelor de producție, dar și sub aspectul rusticității sau pretabilității pentru realizarea unor produse alimentare de nișă.

Exportul de animale de reproducție poate fi în primul rând motiv de satisfacție pentru asociația care și-a propus acest obiectiv. Menționăm că în diferite perioade s-au adus critici față de exporturile de animale de reproducție (bivolițe, vaci de rasă Brună, ovine din rasa Rațca). Un criteriu mai important de analiză a sectorului de creștere a ovinelor este creșterea în ritm alert a efectivului în perioada 2000-2015, care arată atractivitatea crescătorilor pentru creșterea ovinelor sub aspectul veniturilor realizate din această activitate. Înființarea registrului genealogic este o acțiune voluntară a crescătorilor pentru menținerea unei rase din motive economice, culturale și istorice, iar modul de valorificare a animalelor și producțiilor acestora ține de deciziile asociațiilor și a fiecărui fermier. Menționăm că România este a treia țară UE mare crescătoare de ovine după Anglia și Spania, fiind urmată de Grecia, Franța, Italia, etc.

Apreciem efortul literar al specialiștilor din Ministerul Agriculturii. Totuși, câte animale au fost vândute la export? Câte?! Aveți sau nu aveți o situație clară?

Nu mai are rost să inserăm și cea de-a treia întrebare despre câte testări după descendeți și colaterali s-au făcut la ovine și caprine între 2006 și 2015. Funcționarii Ministerului Agriculturii au cutreierat pădurile până au ajuns prin Franța și Spania unde aflăm că se testează câteva sute de berbeci, în timp ce în Italia sunt testați doar 10-15 berbeci pe an, deși niciun fermier român nu era interesat de aceste informații.

Răspunsul este semnat de directorul general Elena Tatomir din Ministerul Agriculturii.