Poveste franțuzească de Crăciun! Ce lege au votat francezii pentru Moș Crăciun?

Așadar, în anul 1962, politicienii din Hexagon au decis să adopte un act normativ în care e vorba chiar de Moș Crăciun sau Papa Noel, cum îi spun francezii. Textul legii spune clar că este obligatoriu ca tuturor scrisorilor trimise lui Papa Noel să li se răspundă cu o carte poștală. Cine răspunde copiilor? Profesorii, învățătorii, educatorii care trimit răvașe cu texte drăguțe venite parcă din partea Moșului.  Numele “Noel”  ar proveni din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.

Cum se pregătesc fermierii francezi de Crăciun?  Sapin de Noel (Bradul lui Noel) împodobește casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia, decorat cu mere, flori de hârtie și panglici, fiind introdus în Franța în anul 1837.  Într-o veche tradiție copiii din anumite regiuni, mai ales din comunitățile restrânse, îmbrăcau un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în ușă. Copiii colindau și așteptau răsplata în bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi și din legume, încheiată cu un desert din alviță și vin întotdeauna fiert. Copiii puneau pe foc un trunchi uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau la masă și colindele răsunau după ce se stingea clinchetul tacâmurilor.

În ajun de Crăciun există și acum în Franța obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia, cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă. Este obligatoriu ca toți membrii familiei să se reunească la masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Papa Noel le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun.

Există și un  personaj negativ, care bântuie somnul micuților. Este întruchipat de Pere Fouettard care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului. Chrèche este o tradiție la care francezii nu au renunțat. Ce semnifică ? Sunt scene care descriu nașterea mântuitorului. Picturile sunt expuse în biserici și în case. Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copiii le ornează cu mușchi, pietricele și crenguțe de brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de sărbătorire a Crăciunului. Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche însuflețite. Adică, piese de teatru cu copii sau cu păpuși.

Deserturile tradiționale sunt savuroase, pregătite cu migală și fiecare are propria poveste și propriul ritual. 

La Buche de Noel (butucul lui Noel) constă dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care reproduce forma unui butuc ars între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord, reminiscență a unui străvechi ritual păgân.

Prăjitura butucul lui Noel

Le pain Calendeau (pâinea Calendeau), pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se oferă o bucată unei persoane sărace.

La Galette des Rois (o prăjitură a regilor), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt împărțite de un copil ascuns sub masă, numit “le petit roi” sau “l’enfant soleil” (micul rege sau copilul soare). Cine găsește “la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură, devine “rege’ sau “regină”  și își poate alege un partener.