O varietate de orez veche de 7.000 de ani descoperită în China a fost transformată în cultură comercială care poate fi plantată în deşert, având potenţialul de a ajuta la atenuarea crizei alimentare în regiunile şi ţările cu un climat uscat.
Orezul uscat, cunoscut şi sub denumirea de orez de munte, a atras imediat atenţia unor ţări africane şi asiatice încă din perioada de testare. Acesta a fost cultivat în vară pe o suprafaţă de 347 hectare de câmp experimental în deşertul Ulan Buh din regiunea autonomă Mongolia Interioară a Chinei de Nord, care acoperă o suprafaţă de peste un milion de hectare.
Diferit cu orezul obişnuit care creşte în medii umede, având nevoie de multă apă, orezul uscat poate fi cultivat pe teren normal şi produce orez cu un necesar de apă mult mai mic. Potrivit globaltimes.cn, această varietate are la bază un soi care există în China de mai bine de 7.000 de ani şi care a fost tratat ca buruiană până când Peng Guowei, profesor de agronomie, a descoperit-o într-o grămadă de buruieni pe Platoul Loess din provincia Shaanxi din nord-vestul Chinei.
După îmbunătăţirea soiului prin combinarea reproducerii moleculare cu reproducerea hibridă, orezul sălbatic şi uscat s-a îmbunătăţit mult în ceea ce priveşte gustul şi randamentul. În 2015, Peng a început un proces de plantare a orezului uscat într-o zonă din regiunea autonomă Xinjiang Uygur din nord-vestul Chinei.
Spre deosebire de orezul obişnuit, orezul uscat poate fi însămânţat direct fără transplant de răsad, ceea ce economiseşte atât timp cât şi forţă de muncă. Soiul nu se pot distinge de orezul obişnuit care creşte pe suprafeţe inundate, în timp ce consumă doar o pătrime din apa de care are nevoie orezul obişnuit. Pe lângă boabele sale, tulpina de orez uscat aduce şi beneficii economice pentru crescătorii de animale. Tulpinile de orez uscat au aceeaşi valoare nutriţională ca tulpinile de porumb, susţin cercetătorii chinezi.