Nu vă bateți joc și de ce a mai rămas din cercetare!

Sau cel puțin așa se dorește prin proiectul de reorganizare a cercetării. Prin înfiițarea unei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole în structura MADR. Dar în niciun caz în proiect nu se vorbește de suplimentarea bugetului cercetării, dealtfel egal în ultimii ani cu mulțimea vidă. Ba mai mult, se prevede ca o parte importantă din banii obținuți din dezvoltare să se întoarcă la buget, precizează președintele ASAS, Gheorghe Sin. Nu știu dacă o fi de bine dacă ne gândim că toate politicile agricole se derulează prin minister. Cu „succesurile” deja binecunoscute de către toată lumea. Nu spun nici că ASAS ar fi cel mai fericit manager al cercetării, dar măcar se ocupă de această trebușoară de aproape 90 de ani. Și țara asta a dat între timp savanți respectați pe mapamond, iar dacă întrebăm pe cei care ne vând astăzi genetică de top, vor găsi fiecare câte o genă de sorginte românească în portofoliile lor. Ori prin semințe, ori prin resursa umană. Pioneer, Monsanto, Bayer, Syngenta, Euralis, KWS sau mai știu care altă multinațională au apelat cu încredere la capacitatea de analiză, inspirație, cercetare sau dezvoltare a specialiștilor crescuți de ASAS în cele 121 de unități de cercetare, cu care s-a intrat în 1990 în lumea democratică ( a se citi lumea capitalului). După un sfert de veac de democrație, unitățile de cercetare s-au topit pe jumătate iar terenurile pe care se făcea cercetarea și dezvoltarea, în majoritatea lor cu o foarte mare atracție imobiliară, s-au încincit (din circa 160.000 ha au mai rămas ceva mai mult de 30.000 ha).

Nu știu de ce ASAS nu și-a apărat poziția mai abitir. Poate din prea multă decență, poate sperând la mintea de pe urmă a administrației. Ceea ce pare a fi mai nashpa (un cuvânt neacademic) se dovedește că tocmai lipsa de agresivitate, sau mai bine spus pasivitatea științifică în fața tăvălugului politic este vinovată de toate năzbâtâile din actualul proiect de reorganizare a cercetării. Am insistat ca ASAS să-și apere interesele în instanță și astfel să obțină banii pe care guvernele nu le-au dat pentru buna desfășurare a activităților unităților de cercetare conform legii 45/2009. O lege care este bună în ansamblu dacă ar fi și respectată. Fără a mai fi nevoie de alte legi de umplutură. Adică, de ce să fie acuzată ASAS de management defectuos când tocmai statul prin ministerul finanțelor și al agriculturii (ordonatorii principali de credit) nu au asigurat minimul prevăzut de lege?! Adică statul nu este egal în fața legii?! Cine Doamne iartă-mă e statul ăsta?!!!

Până atunci ASAS a chemat liderii fermierilor în ajutor. LAPAR, Asociația Fermierilor din România, ProAgro, Camera Agricolă Naţională (CAN) dar și Agrointelligence Sisa s-au așezat pe 29 iulie în jurul mesei ovale de la sediul ASAS pentru un prim contact. Printr-un concurs de împrejurări am ajuns și eu pe acolo. Ca un ziarist care știe că fără cercetare nu va exista o agricultură sustenabilă.
Cum să rămâi la mâna importului de tehnologie pe toată lungimea?!!! Oare chiar așa de tâmpiții suntem ca nație?! Să vindem tot într-o veselie soră cu nebunia! Și apoi să plecăm cu toții din țară. Să rămână doar cei cu speranța la pensiile speciale. Să vedem de unde naiba și cine oare o să le-o mai plătească.