NU ARUNCAȚI SUBVENȚIA APIA LA GUNOI!

Cerinţe obligatorii pentru fermieri:

1. În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:

a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat.

Depozitele permanente (platforme special amenajate) pentru exploataţiile cu un număr mare de animale sunt construite din beton, hidroizolate la pardoseală şi prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi de 2 metri, de asemenea hidroizolaţi, şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenţie.

Platformele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 50 m faţă de locuinţe şi sursele de apă potabilă, să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces şi să nu fie amplasate pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apă freatică la mică adâncime.

Capacitatea de stocare a platformelor depinde de numărul de animale din fermă, sistemul de creştere al animalelor (cu sau fără aşternut) şi perioada maximă de stocare, determinată de perioada de interdicţie pentru aplicarea în teren a gunoiului de grajd.

Baza platformei trebuie să aibă o înclinare de cca 2-3% spre una din marginile platformei, unde se amplasează un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat în timpul fermentării.

Capacitatea bazinului de colectare se stabileşte în funcţie de capacitatea platformei (cca 4-5 m3 pentru fiecare 100 t gunoi proaspăt) şi de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o dată sau de mai multe ori pe an). Cu toate acestea, în unele cazuri, este necesară depozitarea temporară pe câmp, din motive de transport sau de capacităţi limitate de depozitare în gospodăria proprie, însă numai după verificarea faptului că nu există un risc de poluare a cursurilor de apă sau drenurilor din câmp, respectând următoarele cerinţe referitoare la gunoiul de grajd:

- se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat;
- cantitatea depozitată nu poate depăşi cantitatea totală de gunoi de grajd care ar trebui aplicată pe întreaga suprafaţă a terenului, calculată pe baza standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot ce pot fi aplicate pe teren;
- nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat în fiecare an în locaţii diferite;
- depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi ale HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, cu modificările şi completările ulterioare:
- la cel puţin 20 m de cursurile de apă, drenuri deschise;
- la cel puţin 50 m faţă de foraje hidrogeologice, puţuri sau izvoare ;
- la cel puţin 250 m de orice foraj sau fântână utilizată pentru furnizarea publică de apă potabilă.
- se recomandă ca la baza depozitului temporar de gunoi de grajd să fie amplasată o folie impermeabilă peste care să fie pus un pat de paie sau alte materii organice, în mod deosebit în cazul în care gunoiul de grajd prezintă un grad ridicat de umiditate. De asemenea, se recomandă ca laturile depozitului (îndeosebi cele situate în josul pantei) să fie înconjurate de un strat de paie.
- este interzisă realizarea grămezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.

Depozitarea în câmp a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporeşte riscul de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare, diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare.

Depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până la 100 UVM (Unități Vită Mare) se poate face pe platforme individuale sau în platforme comunale (colective).

Platformele comunale de gunoi de grajd sunt foarte utile acolo unde condiţiile de depozitare individuală nu există sau nu oferă suficientă siguranţă, sau unde este necesară co-procesarea unor cantităţi mari de reziduuri organice menajere.

Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerinţele acordului de mediu eliberat pentru ferma respectivă.

Depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd pe platforme individuale se face luând în considerare factori ca: accesibilitatea, distanţa faţă de grajduri şi locuinţă, pentru transportul şi gestionarea eficientă şi confortabilă a gunoiului de grajd, a resturilor organice şi a compostului, cu risc şi neplăceri minime pentru fermier şi vecini.

Spaţiul de depozitare trebuie amenajat la cel puţin 100 m faţă de canale, râuri, iazuri sau alte corpuri de apă, şi la o distanţă de minim 50 m faţă de sursele de apă potabilă.

Înainte de stabilirea locaţiei, proprietarul trebuie să analizeze modul de curgere pe parcelă şi să se asigure că instalează adăpostul pentru depozitarea bălegarului în aval faţă de fântâni şi direcţia de curgere a apei freatice.

Locul de depozitare va avea o bază din material impermeabil cum ar fi o placă de beton sau un pat impermeabil cum ar fi polietilena cu densitate mare. Lichidul drenat din grămadă, dacă există, trebuie colectat pe cât posibil şi reintrodus în grămadă.

Pentru o depozitare adecvată şi sigură, trebuie asigurată o capacitate suficientă, care depinde în principal de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de bălegar produs şi de durata necesară de stocare.
Durata necesară de stocare depinde de managementul gunoiului de grajd după perioada de stocare în sistemele individuale de depozitare.
Indiferent de tipul de depozitare, este important să se ia următoarele măsuri necesare prevenirii pierderii materiei organice şi nutrienţilor în apa subterană, sol sau apa de suprafaţă:

- depozitarea gunoiului să se facă pe un pat impermeabil sau pe un strat absorbant suficient de gros alcătuit din sol, paie, rumeguş, fragmente de lemn sau scoarţă de copac;
- să se asigure protecţie împotriva excesului de umezeală din precipitaţii sau scurgere la suprafaţă;
- dacă este posibil, să se prevadă un recipient cu capacitatea de cca 50 de litri pentru fiecare tonă de material pentru captarea şi colectarea lichidelor drenate din gunoiul de grajd, în special în timpul precipitaţiilor abundente.

Sisteme de depozitare a gunoiului de grajd în gospodărie

Există multe sisteme de depozitare şi compostare eficientă şi sigură a gunoiului de grajd şi a reziduurilor menajere organice în gospodărie, de la cele elementare şi ieftine până la cele sofisticate şi mai scumpe.

Acestea trebuie să asigure capacitatea necesară pentru depozitarea gunoiului de grajd şi a reziduurilor organice pe perioada când împrăştierea este interzisă, toate sistemele trebuind să îndeplinească următoarele condiţii generale:

- să protejeze solul, apa subterană şi apa de suprafaţă împotriva infiltraţiilor nutrienţilor şi împotriva scurgerilor de efluenţi;
- să evite pe cât posibil uscarea excesivă a grămezii, prin protejarea materialelor împotriva razelor directe ale soarelui;
- să permită amestecarea materialelor la intervale regulate pentru înlesnirea proceselor de compostare;
- să fie amplasate departe de apele de suprafaţă, fântâni şi alte zone sensibile; distanţa minimă depinde de tipul de sistem de depozitare;
- să fie echipate cu un bazin de colectare a materialelor lichide, în special în timpul căderii precipitaţiilor;
- este de preferat ca spaţiile de depozitare să fie dotate cu acoperiş pentru a evita spălarea materialelor de către ploile abundente şi încetinirea procesului de compostare.

Pentru atingerea unor temperaturi de compostare suficient de mari pentru a distruge paraziţii, bacteriile şi seminţele de buruieni, grămada de material de compostat trebuie să fie de cel puţin 1 m înălţime. Din motive practice, şi pentru a menţine o bună aeraţie, înălţimea grămezii nu trebuie să depăşească 1,5 m.

Spaţiile de depozitare şi compostare pot fi construite din materiale diverse, atâta timp cât sistemul garantează îndeplinirea condiţiilor de mai sus. Posibilele materiale sunt lemnul, plasa de sârmă, betonul sau plasticul, sau combinaţii dintre acestea.

În funcţie de condiţiile geografice, mijloacele financiare şi perspectivele pe termen lung, fermierii pot prefera un sistem simplu şi ieftin care necesită un volum de muncă mai mare pentru funcţionare şi întreţinere, sau să investească în materiale mai scumpe dar durabile ce oferă garanţii mai bune pentru mediu şi volum mai mic de muncă.

Prezentăm mai jos exemple de sisteme ce îndeplinesc condiţiile de bază, considerate fezabile în condiţiile economice actuale ale spaţiului rural din România:

Grămezi de compost neacoperite, cu pat de paie sau întăritură de pământ

Grămezile neacoperite sunt cea mai simplă şi ieftină metodă de depozitare temporară şi compostare a gunoiului de grajd şi reziduurilor menajere organice. Dar în acelaşi timp ele oferă cel mai scăzut grad de protecţie împotriva pierderii de nutrienţi şi cel mai scăzut confort de lucru.

Riscul de scurgere a nutrienţilor poate fi redus până la un anumit punct prin aşezarea materialelor pe un pat gros de paie sau pe un strat de sol argilos compactat de cel puţin 30 cm grosime. Aceasta este o condiţie absolută pentru grămezile instalate pe soluri permeabile cum ar fi cele nisipoase.

Metoda grămezilor neacoperite trebuie aplicată numai pentru perioade scurte de depozitare (ce va fi urmată de un sistem mai sigur), pentru depozitarea de cantităţi foarte mici de gunoi de grajd sau reziduuri, sau când mijloacele financiare ale fermierului nu permit un sistem mai bun.

Grămezi de compost neacoperite, pe folii de plastic

Riscul de infiltrare a nutrienţilor poate fi redus considerabil când grămezile sunt instalate peste o folie impermeabilă de plastic. Manevrarea gunoiului de grajd este îmbunătăţită, dar foliile de plastic sunt fragile şi adesea au viaţă scurtă. Foliile de calitate bună, ce oferă protecţie mai bună şi durată de viaţă mai lungă sunt relativ costisitoare.

Adăposturi din diferite materiale (lemn, lemn şi plasă de sârmă, beton, plastic reciclat)

Acest tip de facilităţi de stocare este modular, astfel dimensiunea şi numărul compartimentelor pot fi modificate în funcţie de nevoi. Un sistem de rotaţie a două sau preferabil trei compartimente permite umplerea primului compartiment cu materiale proaspete, apoi al doilea şi al treilea. La timpul când ultimul compartiment este încărcat, conţinutul primului este descompus suficient pentru a fi utilizat în grădină sau pe câmp. Pentru accelerarea compostării, conţinutul unui compartiment poate fi răsturnat în altul apoi în al treilea. Primul dintre ele va primi aşadar întotdeauna numai material proaspăt.

Depozitarea dejecţiilor lichide

Animalele de fermă, în special porcii, sunt câteodată ţinute pe o podea solidă de beton. Acest tip de stabulaţie este practicat pe scară largă în complexele zootehnice, dar câteodată şi în gospodăriile cu câteva animale. În absenţa paielor sau a altui tip de material absorbant, gunoiul rezultat este de natură lichidă sau semi-lichidă şi de aceea poate fi depozitat numai în containere sau bazine impermeabilizate. Chiar dacă se produc numai cantităţi mici şi există suficiente materiale organice solide, dejecţiile lichide pot fi amestecate cu acestea în vederea obţinerii compostului. De aceea, nu trebuie permis ca dejecţiile lichide să satureze masa grămezii sau să curgă libere din grămadă.

b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea "îngrăşăminte organice";

Această perioadă este definită prin intervalul de timp în care temperatura medie a aerului scade sub valoarea de 5oC, iar cerinţele culturii faţă de nutrienţi sunt reduse și riscul de percolare/scurgere la suprafaţă a azotului este mare. Gunoiul de grajd se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (arătură cu întoarcerea brazdei), în condiţii meteorologice favorabile, în special pe timp noros şi cu vânt slab.

Calendarul de interdicţie a aplicării îngrăşămintelor organice, potrivit Codului de bune practici agricole, este prezentat în tabelul de mai jos:

c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an

În acest scop, trebuie să urmeze un plan de fertilizare cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol.

Astfel, în situaţia în care planul de fertilizare nu se întocmeşte pe baza studiului agrochimic, au fost evaluate cantităţile de azot necesare realizării unei producţii medii la nivel naţional pe ultimii 10 ani pentru principalele culturi agricole, diferenţiat în funcţie de panta terenului (până la 12 % şi peste 12%), prezentate în tabelele de mai jos:

În cazul în care se aplică îngrăşăminte organice de origine animală, cantitatea de azot aplicată pe teren din aceste îngrăşăminte se obţine prin înmulţirea numărului de animale, pe specii şi categorii, cu valorile conţinutului de azot din îngrăşămintele organice solide/lichide prevăzute în coloanele 2-5 din tabelul 7.3 din Codul de bune practici agricole şi raportarea valorii obţinute la suprafaţa pe care se distribuie îngrăşămintele organice. Valorile rezultate nu trebuie să depăşească 170 kg N/ha/an.

Cantitatea de gunoi de grajd, capacitatea de stocare a acestuia, cantitatea de azot din gunoiul de grajd (presiunea nutrienţilor) şi cantitatea de azot din gunoiul de grajd aplicat pe terenul agricol la nivelul exploataţiei se calculează în funcţie de specia şi categoria de animale, sistemul de creştere, efectivele de animale existente şi tipul de gunoi, conform aplicaţiei – calculator din Planul de management al nutrienţilor, postat pe site-ul ICPA Bucureşti. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf şi www.icpa.ro, secţiunea: Informatii utile - Plan management nutrienti – Calculator - Cod Bune Practici Agricole.

Cantităţile de îngrăşăminte organice care se pot aplica anual la ha depind de cultură, de gradul de descompunere, textura solului şi de alţi factori zonali/locali.

Cantitatea maximă se va aplica atunci când:
- se utilizează bălegar puţin fermentat;
- se administrează pe soluri grele;
- se aplică la culturi cu perioadă lungă de vegetaţie;
- se aplică în zone cu nivel ridicat de precipitaţii.

d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: https://www.icpa.ro//documente/planul_de_fertilizare.pdf; Şi în acest caz, cantitatea de azot provenit din îngrăşămintele organice nu trebuie să depăşească 170 kg/ha/an.

e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă, sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj; Pe soluri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă, este interzisă aplicarea îngrăşămintelor organice de natură animală, evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare şi cu scurgerile, precum şi pierderile prin denitrificare sub formă de azot elementar sau oxizi de azot.

f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;

g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol (planul de fertilizare) şi documente de livrare/expediere a îngrăşămintelor.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară, trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

Sursa: Ministerul Agriculturii, Ghidul fermierului privind ecocondiționalitatea 2017