În producţia extratimpurie de cartof se foloseşte sămânţă din soiuri timpurii şi extratimpurii, sănătoase, maturate. Putem avea şi o producţie timpurie din soiuri semitimpurii sau semitârzii dacă reuşim să forţăm încolţirea tuberculilor.
Cea mai uzuală metodă pentru forţarea încolţirii cartofului (iarovizare), în cantităţi mai mici, presupune o tehnică migăloasă. Întregul proces durează 30-45 de zile. Se scoate din depozit (beci) o cantitate corespunzătoare de cartof, în funcţie de mărimea tuberculilor, astfel încât după sortare şi, eventual, ruperea colţilor filosi apăruţi peste iarnă, să rezulte o cantitate netă de vreo 25 kg/100 mp, considerând că în câmp vom planta tuberculi de aproximativ 50 gr cu o densitate de 500 de cuiburi/ar.
Există şi varianta secţionării tuberculilor cu diametrul mai mare de 55-60 mm, perpendicular pe zona apicală, dar bucăţile rezultate se pot infecta, de aceea trebuie să le tăvălim printr-un amestec de nisip cu fungicide sau, pur şi simplu, prin cenuşă.
Tuberculii astfel pregătiţi se pun într-o cameră încălzită la 20-22oC şi cu o umiditate relativă a aerului de 90-95%, în grămezi conice cu înălţimea de maxim 70-80 cm. Se elimină orice sursă de lumină. Umiditatea aerului se întreţine prin stropirea podelei sau/şi expunerea unor vase deschise umplute cu apă. Se mai poate recurge şi la acoperirea grămezilor cu folie, după o scurtă stropire a masei de tuberculi. Această perioadă poate să dureze în jur de 7-10 zile, cu specificarea ca în zilele 4-5, temperatura aerului să crească la 25oC. Când fermierul observă că s-au format deja colţi albi de maximum 3 mm, se trece la etapa a doua.
Detalii despre pregătirea, călirea pentru plantare şi înfiinţarea culturii în câmp puteţi citi în revista Ferma, ediţia 15-28 februarie 2015!