FOTO. Portret de CREATOR DE SOIURI

L-am întâlnit prima dată acum 2 ani și de atunci mi-am tot propus să vi-l aduc cumva întreg și dumneavoastră. Știu că talentul meu nu e destul de împlinit pentru a reuși să transmit o imagine cât de cât aproape de realitate. Dar mă voi folosi de suflet și fotografie pentru a completa acest tablou.
Fericirea din ochii albaștrii ai creatorului de soia Eugen Mureșanu nu se poate scrie. Dar am simțit-o de aproape. Modestia și determinarea acestui gen de om, cercetătorul aplicat din orice domeniu, le adaugă o aură specială care, oricât ar căuta epigonii, nu o vor putea avea niciodată. E ceea ce face diferența dintre creator și nimicurile infinite ale vieții cotidiene.

Pe 11 august, la Agrichim Fetești, acolo unde Viorel Nica dezvoltă din chiar primul an al proiectului o platformă Donau Soja, creatorul de soiuri de soia de la SCDA Turda, Eugen Mureșanu, și-a văzut pentru prima dată „copilașii” evoluând în sistem irigat. Nu că nu și-ar fi dorit până acum, dar din păcate restricțiile financiare din cerectare limitează drastic posibilitățile de informare la sursă. Din fericire SCDA Turda este pe un trend ascendent economic pentru că au deschis ochii către piață. Rezultatele se văd deși mai este mult de lucrat la marketing. Acolo unde se face diferența dintre excelență și profit prin excelență.

Genul acesta de evenimente în câmp sunt o muncă greu de redat în câteva cuvinte. E vorba de câteva luni de eforturi, grijă și cheltuieli pentru câteva minute de evidență. Acești fermieri ar trebui apaludați îndelung pentru aceste eforturi și eu o fac de fiecare dată. Am asistat deseori la pregătirile de câmp și emoțiile celor care au depus acest efort de propovăduire a creaților către cei care le vor folosi pentru a produce mai mult și mai bine. Am făcut această paranteză generoasă pentru a vă povesti cum suferea Eugen Mureșanu când câteva turbioane produse de furtunile de acum 2 ani i-au cam încâlcit la propriu experiențele pregătite pentru platforma Donau Soja. Apoi, când noi, privitorii de rând, eram extaziați de rezultatele platformei, ochii cercetătorului înotau în lacrimi. Nu vă mai povestesc de bucuria cu care ne-a prezentat apoi câmpurile de selecție, testare și dezvoltare a soiurilor de soia. 16 la număr, omologate de SCDA Turda. Acolo am cunoscut și două tinere cercetătoare care aveau aceeași privire care trece prin oameni și se așează undeva în viitor.

Tocmai de aceea sunt un susținător al cercetării și mă lupt în felul meu pentru binele acestui sector de activitate (ce caraghios sună în termeni oficiali acest teritoriu al minții și sufletului fără de care nici măcar iarba nu ar îndrăzni să crească altfel).

M-am uitat cu atenție la evoluția cercetătorului ardelean în Câmpia Română (dealtfel a lucrat ceva vreme la INCDA Fundulea, acolo unde a cunoscut-o pe colega noastră de breaslă Aurica Măturaru). Dumitru Manole l-a îmbrățișat cald, așa cum și domnia sa a făcut cu toți cunoscuții. Inclusiv cu mine. Moment în care am simțit la propriu furnicături prin inimă, dovada că acest om pune dragoste și într-o banală îmbrățișare de salut. 

De fapt ar fi foarte greu să vă conving de cât suflet este nevoie pentru a face boabele de orice fel să se iubească și să aducă copii neasemuiți pe lume. O să ziceți că e prea multă poezie dar vă asigur că nici Einstein, nici alt mare cercetător din această lume, oricât de aplecat spre științele exacte, nu ar fi reușit să vadă viitorul fără această, uneori blestemată, poezie.

Poezia cercetării trebuie susținută financiar de cei care vor folosi visarea acestor oameni minunați pe post de suport pentru profit. Politicieni, oameni de afaceri și negustori din toată țara întoarceți-vă fața către cercetarea românească și să nu mai permiteți să ne plece mintea și sufletul din țară. 
Cât despre pământ, acesta va fi întotdeauna aici dar populat cu semințe străine de sufletul nostru!