UN RĂZBOI DECLARAT. În unele zone, fenomenul păstoritului animalelor pe culturile fermierilor ia avânt. Autoritățile sunt depășite și uneori complice.
Nu mai vorbim de faptul că un arendaș din Olt, care nici măcar nu a avut curajul să-și decline identitatea, a povestit în direct, la o televiziune specializată, cum a fost amenințat că îi va fi dat foc culturilor în momentul în care a surprins în flagrant delict păstorul pe terenul agricol pregătit pentru ZIE (zonă de interes ecologic), pentru a treia oară.
Tot el povestea cum vânătorii îl întrebau ce caută pe proprietatea sa. Ba mai mult, i-au împușcat câinele în cușcă. Câine legat la capul locului să sperie mistreșii. Știu că nu e o regulă dar acolo unde aceste fapte se petrec, autoritatea intervine cu lentoare și aproape a lehamite, deși sunt plătiți pentru a păstra ordinea constituțională.
Iar azi, Cristian Lungu, fermier din comuna Dascălu, președintele la Asociaţia Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România, mi-a povestit, cu un ton mai mult decât inflamat, cum își bat joc unii fermieri de munca altora, prin păstorirea trenurilor cu lucernă și alte culturi de toamnă (grâu, orz, rapiță etc). Era în discuție cu alți 4 fermieri pentru a pune iar bazele unei activități de pază și descurajare a celor care fac asemenea fapte. „Asta pentru că, din păcate, suntem lăsați neapărați în fața acestor adevărate atacuri la proprietate. Un cioban mi-a spus, cu tupeu, că ultima coasă de lucernă e a lui. Doamne câtă nesimțire!!!”. Mai mult decât atât, Cristian Lungu este pornit să unească forțele normalității prin dezbatere și căutarea de soluții imediate. „Cum să nu fie asemenea derapaje când Guvernul iar amână respectarea legilor zootehniei. Când din moși se știe că de la Sânmedru (Sânmedru este patron al iernii pastorale, sărbătorit la 26 octombrie, reprezentând moartea vegetației, venirea iernii și a frigului) până la Sângeorz (Sfântul Gheorghe – 23 aprilie, simbolizând renașterea vegetației și venirea sezonului de păstorit) nu se pasc animalele pentru refacerea pășunilor. Dar acum, ce să vezi, în comuna mea sunt 3.000 de oi și 400 de vaci la un islaz de doar 22 ha, ceea ce conduce la escaladarea acestui fenomen.”, spune cu of fermierul ilfovean.
Mă întreb și eu, dacă la 15 km de capitală, proprietatea oamenilor nu poate fi apărată ce urmează să se întâmple?!... În desele documentări pe care le fac am întâlnit mulți (chiar foarte mulți) fermieri care spuneau, pe șleau, că cel mai important dăunător agricol (din păcate imposibil de stopat cu PPP) este omul. Unii oameni cred că actualele ferme private sunt tot un fel de CAP – uri, unde fiecare își poate face parte.
Știu că ciobanii adevărați respectă regulile ancestrale. Pe de altă parte și pe vremea răposaților erau destui păstori care își duceau turmele pe grâul semănat. Chiar cu permisiunea inginerilor agronomi. În mod normal, un grâu sănătos pe un teren ok nu suferea prea multe pierderi, dar atunci când terenul e umed (iar în sezonul acesta aceasta este în general starea normală a terenului) oile pur și simplu îngroapă definitiv cultura sub picioare.
Iar oamenii aceștia, fermierii, au investit sume importante de bani pentru înființarea culturilor. De multe ori bani purtători de dobânzi. Așa că le înțeleg disperarea și totodată hotărârea lor de a-și lua în propriiele lor mâini soarta. Dacă autoritățile nu iau măsuri odată pentru totdeauna.
Știți cum se spune, nu se poate ca legea să fie pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă! E momentul să vă respectați munca unii altora, altfel e bai mare!