FAMILIA DE FERMIERI MUSCĂ: CINE SE BATE LA BRUXELLES PENTRU FERMIERII ROMÂNI?!

Familia de fermieri Dimitrie și Călin Muscă, din județul Arad, are o afacere agricolă integrată, Combinatul Agroindustrial Curtici, de la ferme de creștere a vacilor și porcilor până la procesare și lanț de magazine. De asemenea, exploatează una dintre cele mai mari suprafețe agricole, circa 8.000 ha.

Fermierul Dimitrie Muscă, director general al Combinatului Agroindustrial Curtici, și fiul acestuia, Călin Muscă, spun lucrurilor pe nume, oricât de dureros ar fi asta. Cum este văzut viitorul fermierului român dintr-o fermă, nu dintr-un cabinet de ministru și nici dintr-o sală a Parlamentului. Soarta fermierului român este lăsată în mâinile altora, mai puternici, iar lucrurile sunt aranjate în așa fel încât să vină mănușă intereselor celor puternici. Adică, fermierilor din vestul Europei, spun pe șleau cei doi fermieri români.

De ce se întâmplă așa la Bruxelles? Tocmai acum, într-un moment atât de sensibil, când sunt decise viitoarele plăți directe, ajutoarele pe care le va primi satul românesc, viitorul fermierului din România. Pentru că la Bruxelles, se pare, că nimeni nu se bate pentru fermierii noștri. Nimeni nu caută să găsească soluții ca fermierul mare  din România să fie mulțumit de deciziile Bruxelles-ului, iar fermierul mic, nu doar să supraviețuiască, să-și transforme ferma într-o mică afacere de familie care să-i asigure un trai mai bun.

Totul este un joc economic și aici, de fapt, ajungem la situația în care suntem puși în fața unui fapt împlinit. Mai avem vreo șansă să schimbăm niște lucruri în funcție de interesele economice, tot ale țărilor din Vest. Acum, sincer, hai să fim complet obiectivi și să vedem. Ce putere are Bucureștiul în momentul în care merge la Bruxelles față de Franța sau Germania?! Ei (cei din vestul Europei n.r.) își fac jocurile pentru necesarul lor și-n al doilea rând, noi niciodată nu am avut oameni care să se bată, a declarat Călin Muscă, duminică, la Viața satului, TVR1.

Situația este aceeași și când se iau decizii de combatere a pestei porcine africane, dezastrul care a pus la pământ fermele românești. Fermierul Călin Muscă susține că se ia în considerare doar realitatea din țările din vestul Europei și nicidecum cea din România.

Că vorbeam mai devreme despre pestă și despre legislația și condițiile de lucru în zona focarelor de pestă, noi am luat ad-litteram legislația europeană în domeniul pestei, care este gândită pentru situația lor (a celor din Vestul Europei n.r.) adică exploatații comerciale viabile și fără porc în curtea casei. Ei nu au așa ceva. Noi avem aceste gospodării ale populației care împânzesc toată suprafața României și care ne afectează într-un hal de nedescris. Aici vreau să fiu foarte clar. Eu am o problemă cu cei care au 30,40, 70, 100 de porci în curtea casei fără nicio normă de biosecuritate, fără fiscalizare, fără absolut nimic.

Niciodată nu am nicio problemă cu o persoană sau cu o casă din mediul rural, care are unul, doi, trei până-n 5 porci, pe care și-i duce în curte, îi crește și-i consumă. Dar să vină cineva să-mi spună că el crește 70 de porci ca să-i consume într-un an, mi se pare un pic aberant. Și atunci, aici am eu o problemă, pentru că aceștia care au partea această de producție în curtea casei mișcă, vehiculează foarte multe animale fără niciun control veterinar. Și aici este al doilea risc, al doilea vector (de răspândire a bolii n.r.) foarte mare din punctul meu de vedere. Este clar că poarta de intrare în România a PPA (virusul Pestei Porcine Africane n.r.) a fost mistrețul. Dar, odată intrată PPA în țară, răspândirea a fost generată de om, de aceste microferme, crescători de animale și comercianți de animale, care, repet, fără niciun control veterinar au luat animalele și le-au mișcat cum au vrut ei, a mai spus Călin Muscă.

Dacă ne uităm la proiecțiile pentru PAC-ul 2020-2027 este clar că interesul este ferma medie, ferma de subzistență, mică. Și aici, discutăm inclusiv de plafonare (plafonarea plăților directe pe fermă și beneficiar la suma de 100.000 de euro n.r.), propusă de țările din vest pentru că pe ei nu-i afectează. PAC 2014-2020 a fost croit mănușă pentru nevoile Franței, a adăugat Călin Muscă.

Dar să nu uităm un lucru, ferma de 300 de hectare în Franța este a titularului, a unui om, toată suprafața, pe când la mine, la Curtici, 5.000 de hectare de pământ se împart la peste 2.000 de oameni. Adică, iei de la mine și dai la alții?! Asta e piraterie, haiducie, a declarat și fermierul Dimitrie Muscă, pentru TVR1.

Deputatul PSD, Alexandru Stănescu, președintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaților, le-a răspuns celor doi fermieri, tată și fiu, din Arad, din studioul TVR 1. Din cele spuse de Stănescu, situația e chiar mai albastră la Bruxelles, România riscă să piardă, de fapt, niște bani prin plafonarea subvențiilor pentru fermele mari, iar fermierul mic să se aleagă tot cu praful de pe tobă, ca până acum din moment ce nimeni din România, ne referim la cei care pot să se implice și să decidă, nu va pune piciorul în prag.

Se crede că această plafonare este că se iau banii de la cei mari și se dau la cei mici. Să fie foarte clar: nu este acest lucru! Nu se întâmplă așa. Cei mici, din contră, s-ar putea să fie și ei afectați. Mai ales că plafonarea este un proces foarte complex. Trebuie să ai o contabilitate, ca să deduci salarii, ca să deduci... Deci, s-ar putea ca cei mici să fie afectați de acest lucru. Iar legat de banii care vor veni pe suprafață (subvenția APIA pe suprafață n.r.) sunt niște limite și la fermierii mici. Adică, nu se pot depăși maximum dublu de euro pe hectar. Banii putem să-i pierdem sau putem să-i mutăm pe Pilonul 2 (dezvoltare rurală n.r.), pe investiții, dar vă dați seama că e diferență mare între anumite procente de mutare, a spus Stănescu.

Și, totuși, cine reprezintă interesele fermierului român la Bruxelles?!