RAPORT OFICIAL! Curtea de Conturi Europeană susține, într-un raport, că schema de plată pe suprafață, cum este schema de plată de bază, aplicată în unele state membre UE, sau schema unică de plată pe suprafață (SAPS) pe care o aplică România, avantajează exploatațiile agricole de dimensiuni mari. Este o schemă bazată în esență pe suprafață mai degrabă decât pe nivelul veniturilor, spune Curtea de Conturi Europeană.
Curtea remarcă faptul că sprijinul din partea schemei de plată de bază tinde să favorizeze exploatațiile de dimensiuni mai mari.
„Schema de plată de bază constituie o sursă importantă de venit pentru mulți fermieri, dar prezintă o serie de limitări inerente”, a declarat domnul João Figueiredo, membrul Curții responsabil de raport. „Ea nu ține cont de condițiile de piață, de utilizarea terenurilor agricole sau de circumstanțele individuale ale exploatației și nu se bazează pe o analiză a situației globale a veniturilor fermierilor.”
Sistemele de control din statele membre vizitate au redus în mare măsură riscul de erori de calcul și, în general, plățile efectuate nu erau afectate de un nivel semnificativ de eroare. Cu toate acestea, în unele cazuri, valorile drepturilor erau inexacte, erau calculate doar cu titlu provizoriu sau erau bazate pe estimări. Comisia a furnizat statelor membre orientări detaliate, dar nu a fost întotdeauna în măsură să garanteze o aplicare consecventă a regulilor. În plus, Comisia nu dispunea de anumite informații importante de monitorizare.
În ceea ce privește actuala schemă de plată de bază (în vigoare până la sfârșitul anului 2020), Curtea formulează o serie de recomandări adresate Comisiei legate de alocarea și calculul drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază, abordând aspecte precum controalele-cheie ale agențiilor de plăți naționale, sistemele instituite de Comisie pentru difuzarea informațiilor în rândul statelor membre și rolul organismelor de certificare naționale.
După 2020, odată cu noua Politică Agricolă Comună (PAC), Curtea recomandă Comisiei să analizeze factorii care au o influență asupra veniturilor pentru toate grupurile de fermieri, nevoile lor în materie de sprijin pentru venit și valoarea bunurilor publice pe care le furnizează aceștia. Comisia ar trebui să coreleze, de la bun început, măsurile propuse cu obiective operaționale adecvate, precum și cu niveluri de referință în raport cu care să poată fi comparată performanța.
Schema de plată de bază pentru fermieri, introdusă în 2015 în cadrul reformei din 2013 a politicii agricole comune, prezintă o serie de limitări inerente. Concluzia Curții a fost că schema se află pe calea cea bună pe plan operațional, dar că impactul său asupra simplificării, a direcționării ajutorului și a convergenței nivelurilor de ajutor este unul limitat.
Ca și schema care a precedat-o, schema de plată de bază urmărește să ofere sprijin pentru venitul de bază al fermierilor și să contribuie la producția viabilă de produse alimentare în UE, fără să influențeze deciziile luate în ceea ce privește producția.
Anual, sunt făcute plăți în cuantum de aproximativ 18 miliarde de euro unui număr de circa patru milioane de fermieri, ea constituie sistemul de sprijin cel mai important pentru venitul fermierilor din UE.
Unul dintre principiile directoare ale reformei din 2013 a fost simplificarea. Or, potrivit auditorilor, Curții, normele complexe referitoare la schema de plată de bază și la suprafețele eligibile prevedeau numeroase opțiuni și excepții. Uneori, regulile alese de statele membre sporeau complexitatea, antrenau creșterea sarcinii administrative pentru autoritățile naționale și permiteau unor fermieri să realizeze profituri neașteptate.
Reforma a extins categoriile de teren pentru care se plătește sprijin, deoarece statele membre au adoptat diferite abordări pentru definirea unor termeni esențiali precum „teren agricol” și „activitate agricolă”, cu scopul de a direcționa mai bine sprijinul către fermierii „activi”. Această abordare putea însă crea și probleme semnificative de implementare. De asemenea, opțiunile alese de statele membre au avut un impact semnificativ asupra gradului de redistribuire a sprijinului, iar fermierii au putut, în anumite cazuri, să mențină niveluri deosebit de ridicate de sprijin care decurgeau din nivelurile anterioare ale subvențiilor.
Schema de plată de bază este aplicată în Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit. Restul statelor membre, care au aderat la UE în 2004 sau în 2007, aplică o schemă similară, dar tranzitorie, și anume schema de plată unică pe suprafață, SAPS. România aplică SAPS.
(Raportul special nr. 10/2018, intitulat Schema de plată de bază în favoarea fermierilor – se află pe calea cea bună pe plan operațional, dar are un impact limitat asupra simplificării, a direcționării ajutorului și a convergenței nivelurilor de ajutor.)