BRUXELLES: VEȘTI NU TOCMAI BUNE despre SUBVENȚIILE FERMIERILOR!

Europarlamentarul român Daniel Buda (PPE), membru în Comisia de agricultură din Parlamentul European, aduce ultimele vești despre subvențiile agricultorilor. Dezbaterile sunt aprinse pentru că bugetul UE va suferi o reducere. În acest moment, se știe că se va tăia din bugetul PAC. Unii au cerut chiar să dispară PAC.

Daniel Buda a postat pe pagina sa oficială de Facebook declarația comisarului European Gunther Oettinger, responsabil pentru buget și resurse umane, în care acesta spune ce se va întâmpla cu bugetul pentru Politica Agricolă Comună (PAC) și implicit cu banii pentru subvenționarea fermierilor. Comisarul european vorbește și despre simplificarea cererii pentru subvenții, a controalelor și despre plata pe înverzire care ar putea să dispară după 2020.

Odată cu documentul nostru de reflecție, cu comunicarea adresată Consiliului din această săptămână, am încercat ca împreună cu colegul meu Hogan (Phil Hogan, comisar european pentru Agricultură n.r.), să prezentăm câteva opțiuni. Abia în luna aprilie vom stabili poziția noastră finală. Am redactat un spending review, deci o analiză a cheltuielilor. Avem un raport din partea Curții de Conturi care a avut o poziție critică față de înverzire. Nu față de ideea în sine, ci față de modul în care funcționează în practică. De aceea, cred că politica agricolă comună trebuie modernizată, iar reglementările trebuie simplificate în mare măsură. Unii reprezentanți din agricultură îmi spun câteva reduceri.

Am putea eventual accepta dacă se ajunge și la o simplificare pentru cereri, pentru cereri de plată, pentru controale, pentru urmărirea acestor obiective comune în domeniul agriculturii și a mediului. Am citit diferite solicitări. Unii vor să se renunțe de tot la PAC, alte solicitări merg în direcția reducerilor cu 30% , dar eu consider că acest lucru nu e bun. O piață internă este mai bine realizabilă atunci când există un numitor comun. O revenire la structurile naționale ar fi complet greșită, pentru că politica agricolă comună a fost primul domeniu de politică europenizat. Apoi, industria cărbunelui și a oțelului, la fel. Și de aceea consider că acestea merită să rămână în continuare la nivel european. În măsura în care sigur, trebuie făcute anumite reduceri, însă pentru mine este clar: undeva între 5 și 10%.Deci față de perioada până în 2020. Iar astfel, la trecerea dintre cele două cadre financiare multianuale, ajungem probabil la o reducere între 5 și 10% și va trebui să vedem de unde anume. Aici cred că o cofinanțare națională nu ar fi oportună. Ar fi prejudiciate regiunile mai sărace.

Probabil că s-ar ajunge și la o perturbare a concurenței, chestiuni de competitivitate. S-ar ajunge până la urmă la mai multă birocrație și nu la mai puțină. Trebuie de asemenea, să dăm un răspuns la întrebarea plafonării, a unei promovări sau finanțări degresive în funcție de mărimea exploatațiilor agricole. De asemenea, trebuie evaluată și în luna aprilie. Împreună cu colegul Hogan vom lua o decizie și vă vom prezenta. Rata de eroare pentru mijloacele utilizate se situează în cadrul PAC la un nivel destul de scăzut. Și cred că tocmai de aceea ar trebui să avem curajul să nu solicităm și mai multe controale, ci să mergem pe audituri unice. Ar fi o mare ușurare pentru agricultori. Ar însemna însă, ca pe alocuri, rata de eroare ar putea să crească datorită unei densități mai mici a controalelor. În continuare, dorim ca pentru tineri agricultori, pentru inovare să avem surse de promovare speciale.

Pe lângă plățile uzuale avem nevoie și de un buget pentru urgențe atunci când apar astfel de situații. Eu practic nu planific o revoluție, ci o evoluție pentru următorul CFM și pentru viitoarea politică agricolă comună. Și un ultim punct. Dacă vrem să învățăm din trecut, să vedem ce n-a mers bine, în iunie 2011, Comisia Barroso a prezentat propunerea sa de CFM pentru următorii 7 ani. După aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Niciun fel de progres înregistrat la nivelul negocierilor. Nici în cea de-a doua jumătate a anului 2011 și nici în 2012. Dezbaterea a fost reluată doar în 2013 și la mijlocul lunii decembrie 2013, au fost adoptate normele de implementare și au fost publicate în jurnalul oficial.

Până atunci, până au fost informate camerele agricole, autoritățile de management de acolo, agricultorii și așa mai departe, până au fost puse în aplicare normele și la nivel național, până au fost emise formularele pentru cereri, până s-a făcut formarea și informarea agricultorilor, am ajuns undeva în 2015. De aceea, primele 3 semestre ale actualului CFM au fost ani pierduți. Și dacă un tânăr fermier vrea să-și organizeze șeptelul sau vrea să facă o achiziție într-un utilaj agricol și are puțin capital propriu și are nevoie de 80% finanțare bancară, atunci bonitatea sa depinde fie de o bunică sau alte rude cu avere, sau de politica agricolă comună. Și dacă politica agricolă comună vine și garantează o anumită sumă, acest lucru întărește bonitatea. Atunci poți să îți permiți un utilaj agricol. De aceea, noi vrem să nu ajungem să adoptăm noul CFM doar în decembrie 2019. În aprilie vom prezenta poziția noastră și normele de aplicare cu 4 săptămâni mai târziu. Prima astfel de propunere a fost în 88,. Însă nu s-a întâmplat încă niciodată ca alegerile europarlamentare să se suprapună peste negocierea noului CFM. Și trebuie să ne mișcăm repede pentru ca să nu ne trezim din nou în situația CFM-ului precedent.

Și de aceea, vă rog, cu cât mai repede desemnați raportori, dacă începeți pe 3 mai deja lucrările, împreună cu Consiliul, atunci avem șansa ca pentru agricultorii noștri, pentru zonele noastre rurale să existe certitudine înainte de europarlamentare și asta reprezintă un mare avantaj pentru toți cei implicați și pe PAC și pe coeziune și pe Orizont 2020. Practic, pentru toate programele unde este nevoie de certitudine pentru investiții pe termen lung, a spus comisarul Gunther Oettinger.

Europarlamentarul român a avut o intervenție pentru susținerea egalizării subvențiilor între țările vestice și cele estice și împotriva tăierii din banii alocați plăților directe pentru fermieri.

Demonstrați că, într-adevăr cunoașteți care sunt problemele agriculturii. Însă, pe aceste scenarii pe care ni le-ați prezentat, în ipoteza în care vor avea loc totuși loc ajustări sau tăieri, să spunem mai direct, din PAC, este important să vedem de unde se vor face tărieri, deoarece, în opinia mea, plățile directe nu pot să sufere niciun fel de ajustare.

Dimpotrivă, eu chiar cred că aceste plăți directe trebuie să cunoască o abordare din partea Comisiei oarecum din liniarizare a lor între statele membre, deoarece știm foarte bine că cei din estul Europei beneficiază sau, mă rog, au subvenții mult mai mici comparativ cu statele din vestul Europei. Iar, de asemenea, este foarte important să găsiți mecanismele și modalitățile de sprijin a fermelor mici și mijlocii, deoarece aceste ferme prin dimensiunea lor, nu au posibilitatea de a supraviețui fără un sprijin serios din partea Uniunii Europene. Și, ca ultimă concluzie, să nu uităm că acești bani pe care îi dorim în PAC, îi dorim pentru că vrem să asigurăm o hrană ieftină și de calitate pentru consumatorul european.