Când sezonul de producţie agricolă este ploios, peste lanurile cultivate vin bolile; când e caniculă, năvălesc dăunătorii! În lipsa apei, mare e prăpădul: recolta nu se face şi munca fermierilor se iroseşte! Iar când se întâmplă de mai vine un sezon agricol cât de cât bunicel, preţul recoltei cade! Deci, cu agricultura, oricum ai da-o, tot rău iese.
În această lungă vară fierbinte, seceta prelungită şi arşiţa au adus dezastrul în câmp, iar pe fermieri în pragul disperării. În multe regiuni istorice ale ţării nu a căzut nici o picătură de apă de mai bine de două luni. În unele locuri, n-a mai plouat de la Sfintele Paşti. Agricultorii rămân zile în şir cu ochii aţintiţi spre cer. În lipsa apei, plantele se ofilesc, se chircesc. După unele aprecieri, mai bine de un sfert din culturile acestui an agricol au fost compromise, iar producătorii calculează pierderi de peste două miliarde de euro.
Fermierii mai speră acum, nu în ajutorul divin, ci în cel financiar de la cei care ne ocârmuiesc. Dar iată că seceta iar a venit pe nepregătite şi Ministerul Agriculturii a fost prins pe picior greşit! Nici pentru 2015, MADR nu şi-a proiectat bugetul pentru secetă! De parcă ar fi un fenomen rarisim şi de neluat în calcul. Şi ministrul Daniel Constantin o recunoaşte: “nu am prevăzut de la începutul anului eventualele despăgubiri pentru secetă, dar e momentul să ne gândim la aşa ceva”. Observăm o gândire pompieristică; abia când arde începem să căutăm soluţii! Până atunci, doar secetă de idei şi deşertificare în gândire!
E cod roşu în agricultură! În mai multe regiuni, dar mai cu seamă în Moldova şi în sudul ţării, proporţia dezastrului în culturile afectate de secetă se apropie de sută la sută. Comisiile locale constată pagubele provocate de lipsa apei şi de temperaturile caniculare. De teamă, autorităţile judeţene par a nu voi să declare starea de calamitate! Că nu se vrea acolo sus! Acolo de unde curg promisiunile: „După ce se va face o evaluare generală, o să vedem ce putem să obţinem de la bugetul de stat, pentru că, în mod clar, fondurile pentru secetă, pentru despăgubiri, vor veni de la bugetul de stat”, spunea Daniel Constantin. Şi cum vistieria ţării este secătuită, ca şi în anii trecuţi, fondurile vor fi insuficiente. Dar, ţinând cont că anul viitor va fi unul electoral, probabil că ceva bănuţi vor ajunge şi la agricultorii păgubiţi... de vreme şi de vremuri.
Mai realist era dacă se înfiinţau şi deveneau operaţionale fondurile mutuale. Dar ambiguităţile legislaţiei zădărnicesc speranţele fermierilor de a avea şi ei propriul fond de asigurare a pagubelor în agricultură.
În locul soluţiilor reale, ca în fiecare an secetos, şi de această dată ministrul aduce în discuţie, fireşte, strategia pentru irigaţii. De parcă ea ar exista! Hidropolitica guvernamentală este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire! Ministrul vorbeşte de reabilitarea infrastructurii principale pentru irigaţii, care ar costa aproape un miliard de euro. În opinia lui Daniel Constantin, aceasta s-ar putea realiza din fonduri europene, prin planul Junker sau prin alocări suplimentare anuale de la bugetul de stat, până în 2020. Apă de ploaie, aş zice. Praf aruncat în ochii lumii agricole! Ministerul Agriculturii nu are elaborată o strategie pentru susţinerea directă a fermierului prin subvenţionare, darămite pentru megaproiecte de investiţii în irigaţii!
Şi mai vorbim pompos de strategia naţională pentru irigaţii, când dezbaterile privind modificările la Legea îmbunătăţirilor funciare au fost lăsate baltă în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor!? Dacă ar fi existat consens şi voinţă politică pe o chestiune care ţine realmente de interesul naţional, de siguranţa alimentară, s-ar fi mişcat ceva în sistemul de irigaţii şi acum am fi avut mult mai mult de 300 de mii de hectare amenajate la irigat! Şi din acestea, doar o treime beneficiază de aportul de apă.
Acolo, la vârful agriculturii, politicienii sunt angajaţi plenar în industria vorbei. În minister e secetă mare! De specialişti! Cine să mai facă şi politici în favoarea celui care trudeşte pe ogor? Şi-atunci ne mai mirăm că pâinea pe care o mănâncă fermierul român e din ce în ce mai neagră!?