Acești șmecheri care vor să pună mâna pe subvențiile de pe pășuni!

Negocierile dintre fermierii români și Ministerul Agriculturii pentru modificarea Ordinului 619 care stabilește reguli de acordare a tuturor subvențiilor din agricultură ar fi fost un eșec pentru fermieri. Ministrul agriculturii Achim Irimescu a declarat că intenția lui de simplificare a criteriilor de obținere a banilor nu a fost înțeleasă de agricultori.

Am avut discuții cu producătorii, nu spun nume, care mi-au spus să mai introducem și la rasa nu știu care și la rasa nu știu care. Eu am venit aici să simplific, nu să complic. Dumneavoastră vreți să depuneți cererile unice la 1 martie? Da. Și eu vreau!  Atunci nu mai introducem nimic. Așa s-a întâmplat și anul trecut și cererea unică, în loc să se depună la 1 martie, s-a depus la 15 aprilie, a spus șeful de la Agricultură, pe Agro TV.

De cealaltă parte, fermierii spun că schimbările din Ordinul subvențiilor distrug asociațiile crescătorilor de animale. Subvenția de pe pășuni este un subiect care arde. Sunt numeroase localități unde pășunile ar fi fost concesionate de primării unor indivizi care nu au nimic de-a face cu agricultura. În timp ce băieții deștepți ar beneficia de subvenția uriașă, fermierul nu ar avea pe ce pășune să-și ducă animalele.

Primăria de la mine din comună a concesionat pășune unei societăți dizolvate din București. O suprafață de 688 ha unde subvenția este 440 euro/ha, cu tot cu pachetele de agromediu și noi crescătorii de animale nu am primit mai nimic. La 150 de bovine, cât aveam în exploatație la data concesionării, am primit 135 ha și sunt amendat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură că suprapășunez, ne scrie un fermier.

Să facem socoteala. 688 ha x 440 euro/ha = 302.720 de euro într-un an! O avere! Nu e de mirare că se dau adevărate bătălii pentru pășuni.

Anul trecut au planat suspiciuni și asupra unor asociații din agricultură care ar fi încasat subvențiile pe pășuni și nu s-ar fi preocupat de îngrijirea, amenjarea acestora. Banii s-ar fi scurs prin te miri ce buzunare.  Din acest motiv, în 2015 când s-a discutat despre Ordonanța subvențiilor 3/2015, o idee a fost ca subvenția pe pășune să fie încasată de fiecare membru al asociației în parte.

Au sărit ca arse asociațiile fermierilor care au reputația că sunt serioase. Au negociat cu Ministerul Agriculturii și după negocieri s-a revenit și s-a menționat în Ordonanță  că subvenția va fi încasată tot de asociație pe baza unui tabel în care sunt trecuți toți membri, cu acordul acestora. În același timp, asociația era obligată să dea socoteală pentru banii cheltuiți din subvenții, iar ce rămânea din închirierea și amenajarea pășunilor să fie împărțit între fermieri.

În prezent, revine mai acută problema pășunilor și cine încasează subvențiile uriașe. Modificările din Ordinul 619 ar fi așa: asociația închiriază pășunea, plătește redevența primăriei, administrează pășunea, dar subvenția este încasată de fiecare fermier în parte. Fermierul ar urma să plătească asociației pentru pășune.

Până aici, în aparență, nimic rău. Doar că o asociație, care are contract cu primăria locală, căreia îi plătește dividente + diverse taxe, trebuie să administreze și să îngrijească, prin contract, multe alte lucruri – drumuri, jgheaburi pentru animale, utilaje, saivane ș.a.m.d.

Conform poziției lui Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, niciun președinte de Asociație nu își va mai asuma responsabilitatea să gireze aceste lucruri (adică plata unor sume mari de bani), în condițiile în care ar trebui să alerge în două-trei sate, mai mereu, pentru a aduna banii de la sute țărani, fără a avea garanția că îi va primi de la toți! ( sursa cunoaștelumea.ro)

Un alt amănunt deloc convenabil pentru asociații: din 2016, asociațiile care vor să mai aibă acces la pășuni trebuie să se transforme în grupuri de producători sau cooperative și să-și păstreze aceiași membri.

În aceeași ordine de idei, unde ar mai fi o portiță prin care se strecoară șmecherii? La pășunile montane. Anul trecut, a fost o întreagă dezbatere ce se întâmplă cu cei care închiriază pășuni în zonele montane, ca să vândă fânul, dar nu au animale ca să asigure încărcătura pe pășune?

Ordonanța subvențiilor a stabilit o sintagmă: utilizatorul de pășune. Ce condiții sunt pentru utilizatorul de pășune? Să deruleze activități în zona agriculturii și să demonstreze că a cosit și vândut fânul cel puțin o dată pe an. Există și o limită de altitudine: pentru pășunile peste 1.800 m nu mai poți să fii utilizator de pășune.

Poți să fii și un simplu șmecher de partid cu bani mulți și să dovedești că ai cosit terenul măcar o dată… De ce ar fi interesat un om cu bani dar fără interese zootehnice să concesioneze suprafețe mari de pășune? Pentru că subvențiile pe hectarul de pășune sunt între 150 de euro (la câmpie) și 400 de euro (la munte). În cazul celor de la munte, la 1.000 de hectare înseamnă 400.000 de euro, iar la 3.000 de hectare te alegi cu 1.200.000 de euro. (sursa cunoaștelumea.ro)

Citește aici ce lovitură grea mai primesc asociațiile fermierilor români prin modificarea Ordinului 619!