Pamflet de toamnă târzie...

Am primit la redacţie o poveste în versuri, povestea ţăranului bântuit de griji, de dureri, de neputinţă, relatată de feciorul lui, care ar trebui să-i urmeze într-ale agriculturii dar, mai mult ca sigur, nu o va face! Pentru că e al naibii de greu, de nedrept, într-o ţară în care, culmea, liderii politici ridică agricultura la rang de valoare naţională. Pe hârtie. Că pe ogor... e jale mare! Dar las versurile agro-pamfletului să vorbească despre asta, o fac dureros de bine! (Nicoleta DRAGOMIR)

Tata

de Ion Zimbru (pastel în stil ion/ic, după Mama lui Coşbuc)

Sub ţărnă, sfecla creşte greu/ şi morţii dau în floare,
de milă plânge Dumnezeu/ şi umblă pe ogoare!
Privind la gloduri şi la nori,/ bătrân şi alb ca varul,
acolo, tată, vrei să mori/ în luptă cu hectarul!

Prăşeşti... opincile te dor/ şi te îndoaie sapa,
smulgi toată frunza de mohor,/ că tot o smulgi degeaba!
Iar oaia ta de lapte-praf/ vibrează lângă tine
că are ugerul concav.../ şi lupul nu mai vine!

Te uiţi la ea şi îi şopteşti/ când vezi că în ce hal o
usucă legile-omeneşti:/ „măi, dragă animalo,
nu ştiu, nu cred că mai apuci/ să treacă săptămâna,
nu guşti hardal, nu vrei lăptuci/ şi ţi se strâmbă lâna!”

Şi sapa ta se-ncarcă des/ că a plouat aseară...
te scarpini (plictisit) în stres/ şi molfăi o ţigară.
Scapi sapa jos, înjuri în sus,/ pe ăla şi pe aia...
eşti liniştit ca un obuz.../ „Ce ai?” - întreabă oaia.

„Am palma asta de pământ,/ am şobolani în şură,
şi „î” din „a”, şi „sunt” din „sînt”,/ şi n-am agricultură,
nevastă am bolnavă-n pat,/ am pană la cotigă,
am un purcel handicapat.../ am pus de mămăligă...

mai am un metru cinzăşopt/ şi patruzeci de kile,
iar gâlcile mi-au dat în copt/ ca două proiectile...
am pantalon de patru ţoli.../ să nu se bage samă...
am un plămân şi şapte boli/ în pieptul de aramă!”

Oaia s-a-ntins şi s-a răcit.../ o înveleşti cu iarbă...
plângi elegant, spre asfinţit,/ cu lacrimile-n barbă...
mai dai o sapă în folos,/ că tot o dai degeaba...!...
Primarul vine bucuros,/ să-ţi cântărească treaba!

Sătul de foame şi târziu/ te-ndrepţi şi pleci acasă...
acasă-i lună şi pustiu.../ şi câinele oftează...
găinile-au paralizat.../ şi ţi-a murit şi mielu’...
şi-adormi pe prispă...supărat/ că l-ai votat pe Nelu!