Boala caselor MARI

Celor care au dat startul, imediat dupa Revoluţie, le poate fi iertat oarecum derapajul creator. Majoritatea, vazându-se cu atâta bănet sub saltea, după privatizări şi contracte fructuoase cu statul, au simţit nevoia să-şi descătuşeze energiile creatoare şi să dea frâu libertăţii dobândite. Cât de inspirată sau neinsipirată a fost alegerea e de prisos să mai judecăm în lipsa unei educaţii pe această temă, pe care nu aveau cum să o primească nici de la vechiul sistem şi nici de la cel nou.

Şi cei din valul 2, care având deja primele modele s-au avântat mai ceva ca Meşterul Manole să zidească adevărate mănăstiri doar pentru ei înşişi, poţi fi judecaţi cu oarecare indulgenţă. Au pleznit ideile de afaceri cele mai bune, profitând de dezechilibrele majore din economie, de punctele ei slabe şi banii păreau să curgă într-un şuvoi din ce în ce mai gros. Competitorii străini nu suflau în ceafă, criza nu se zărea la orizont şi au avut astfel răgazul să îşi contruiască „vileleleleleleeele” cu câte o cameră pentru fiecare membru al  familiei, până la al noulea grad.

 Dar tendinţa asta continuată şi de către cei care au muncit din greu şi în condiţii  umile prin alte ţari, precum şi de către cei care trudesc în România luându-se la trântă cu birocraţia şi sărăcia din jurul lor în fiecare zi... mă dărâmă...

Nu pot să înţeleg care este motivaţia de a înfunda banii stranşi cu atâta efort, în fortăreţe atât de nefolositoare. Oare are nevoie o familie alcătuită din doi oameni hanici şi copii lor de mai mult de 2-3 camere cu dependinţele aferente pentru a trăi bine? Copii lor nu pleacă oare să studieze  prin alte locuri şi  apoi părăsesc definitiv  casa părintescă mutându-se acolo unde îi cheamă meseria sau soarta ?

De ce oare strângând din dinţi se înhamă unii să construiască ceva ce nu le este folositor decât în a 10-a parte?
Îşi pun oare problema că la o astfel de casă costurile de întreţinere şi reparaţii sunt imense în raport cu nevoile? Şi că pentru a locui într-o asemenea casă trebuie să ai şi un venit constant şi suficient de mare an de an? Adică un loc de muncă bine plătit sau şi mai bine o afacere proprie?

Pentru cei din din generaţia nouă, pentru cei care guvernează şi pentru România, eu lansez  o altă deviză “Afacerea, casa şi maşina!”. 
Doar în ordinea asta  avem o şansă să construim o ţară în care oamenii să aibă pentru ce să trăiască şi cu ce să trăiască.

Consultant dr. Cosmin Popa