Sfântul Ierarh Nicolae a trăit pe vremea tiranilor împăraţi Diocletian şi Maximilian (284-305) şi a strălucit mai înainte în viaţă pustnicească şi, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut arhiereu. Şi, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creştinătatea şi propovăduind cu îndrăzneală şi cu glas slobod dreapta credinţă, a fost prins de mai marii cetăţii Lichiei şi dându-l la osândă şi la cazne l-au închis în temniţă, împreună cu alţi creştini.
Şi de vreme ce marele şi bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut împărat al romanilor, cei ce erau închişi au fost sloboziţi din legături şi, cu ei împreună, a fost slobozit şi marele Nicolae. Şi, mergând la Mira, n-a trecut multă vreme şi s-a strâns de către marele Constantin, întâiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.
Ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul, neuitând, nici după moarte, turmă sa, ci în toate zilele dând cu îndestulare ale sale faceri de bine celor lipsiţi şi izbavindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoi.
De-a lungul secolelor Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi, în amintirea şi celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici.
Aniversarea morţii Sfantului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sărbătoarea Crăciunului, de aceea, în multe ţări, acestea s-au contopit. În Germania însă, Olanda, Elveţia, România şi alte câteva ţări europene aceste două sărbători au continuat să se sărbătorească separat.
În mod tradiţional, copiii primeau în noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub formă de bomboane, prăjituri, mere şi nuci. În unele locuri copiii îşi puneau ghetuţele la uşă în ajunul zilei de Sfântul Nicolae şi a doua zi dimineaţă le găseau pline de bomboane, prăjituri, portocale şi fructe uscate. În Olanda copiii îşi primeau cadourile în saboţi de lemn, vestiţii papuci olandezi.
Catolici, ortodoxi şi chiar protestanţi continuă să-l sărbătorească pe Sfântul Nicolae şi în ziua de astăzi. Prin generozitatea să faţă de cei lipsiţi de ajutor şi în special faţă de copii, Sfântul Nicolae continuă să rămână un model de înţelepciune, dragoste şi milostenie.
În România, Sfântul Nicolae, cunoscut ca Moş Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. În seara zilei de 5 Decembrie, ghetele şi cizmele sunt curăţate, lustruite şi puse la uşă în casa fiecărui român.
Moş Nicolae are grijă de fiecare membru al familiei şi el pune câte un cadou mic (în general dulciuri sau fructe) în ghetele sau cizmele fiecăruia. În unele părţi ale ţării, Moşul aduce şi crenguţe argintii (crenguţe subţiri ce se dau cu un strat de bronz) odată cu darurile. Copiii neascultători sunt avertizaţi de părinţi că vor primii doar crenguţele dacă nu sunt cuminţi (de aici şi asocierea dintre băţ şi Sfântul Nicolae, folosit la cuminţirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Moş Nicolae, este foarte vechi la români şi este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii.
La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Nicolae, Nicoleta sau derivate ale acestora!