Creştinii sărbătoresc Înălţarea Domnului. Hristos S-a înălţat!

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii. Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea Domnului sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile
Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.
În unele locuri, de sărbătoarea Înălţării, numită şi Ispas, gospodarii taie miei şi îşi însemnează vitele cu vopsea pe blană şi cu crestături pe urechi. Sursa: crestinortodox.ro

Tradiţii la Ispas
Ispas este, potrivit legendei, numele unui om ce a fost de fata la Inaltarea Domnului si a sufletelor oamenilor morti catre cer. Intrucat acest Ispas era din cale afara de vesel, se spunea ca ziua de Inaltare trebuie sa stea sub semnul voiosiei. Ispasul reprezenta una din cele mai importante celebrari din an dedicate celor morti. Daca, pe de o parte, se credea ca oamenii ce isi dadeau sufletul de Inaltare mergeau direct la ceruri, pe de alta parte, in aceasta zi se practicau numeroase ritualuri legate de apararea impotriva duhurilor rele, sau a sufletelor mortilor ratacite pe pamant, transformate in strigoi ori moroi : femeile si fetele isi puneau in jurul mijlocului frunze de leustean, se culegeau si sfinteau flori de camp, ramuri si frunze de alun, paltin, nuc si leustean. De Ispas, femeile dadeau de pomana pentru cei morti azime calde, ceapa verde si rachiu, sau lapte dulce fiert cu pasat impreuna cu cate un buchet de maturi de pe camp.

Leusteanul pare a fi o planta magica specifica Ispasului, acesta fiind folosit la bataia vitelor (ca sa se ingrase) si oamenilor (pentru a nu cadea victime strigoilor), sau la impodobirea ferestrelor caselor, la fel ca si frunzele de paltin, ca o masura de protectie contra trasnetului.
In ziua de Ispas nu trebuia sa se lucreze pentru ca oamenii sa nu capieze si sa nu fie panditi de primejdii, lovituri ori grindina.  De asemeni, nu era deloc bine sa dai din casa nici sare (ca sa aiba vacile smantana), si nici foc (pentru ca oamenii din casa sa nu aiba inima rea la fel ca si focul).

Extrem de interesanta este legenda referitoare la numele de Pastele Cailor. Conform obiceiului stramosesc, numai de Inaltare caii scapau la iarba verde si se indoapau pana numai puteau, dand apoi din cap in semn ca sunt satui. Se povestea ca atunci cand Fecioara Maria l-a nascut pe Iisus Hristos in iesle, boii au mancat cu masura din fanul din preajma, insa caii s-au lacomit din cale afara, ajungand sa se infrupte si cu fanul ce-l acoperea pe Iisus copil, ascuns astfel de Maica Domnului pentru a nu fi gasit de Irod. Sfanta Fecioara Maria i-a binecuvantat pe boi si a blestemat caii sa nu se sature niciodata, cu exceptia unei singure zile din an, de Ispas sau cu ocazia Pastelui Cailor.

Este ziua în care credincioşii se salută cu ''Hristos S-a înălţat!'' şi răspund ''Adevărat S-a înălţat''.