Agricultorii români vor planta în această primăvară aproximativ 200.000 hectare cu cartof, suprafaţă pentru care ar fi nevoie de minimum 600.000 tone de sămânţă. Însă, în toamna anului trecut s-a certificat o suprafaţă de 340 hectare de pe care s-a obţinut o producţie de aproape 6000 tone, adică 1% din necesarul de sămânţă.
România nu s-a confruntat cu o asemenea situaţie catastrofală în ultimii 50 de ani, spun producătorii. Principalele cause sunt: degradarea continuă a sistemului naţional de producere a cartofului, în general, şi a cartofului de sămânţă, în special şi seceta accentuată din anul 2012, care a falimentat un mare număr de fermieri cu vechi state de serviciu în domeniul cartofului.
Preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România, ing. Ioan Benea, deplânge politica de aliniere oarbă a guvernanţilor ultimilor 22 de ani la cerinţele, uneori meschine, ale Uniunii Europene de a nu încuraja producţia autohtonă de cartof, comparativ cu politica internă a altei ţări comunitare - Polonia, unde guvernele au reuşit să-şi impună măsuri de sprijin pentru fermierii cultivatori de cartofi.
Potrivit acestuia, falimentul unui producător de cartof este mult mai dureros şi mai profund. Aici nu este vorba numai de un rezultat financiar legat direct de producţie, ci şi de investiţiile care s-au efectuat şi care automat devin neutilizabile pentru alte scopuri agricole. De exemplu, o combină de recoltat cartofi sau o instalaţie de sortat nu se poate folosi pentru alte culturi. De aceea, un cultivator de cartofi falit nu se poate reprofila fără alte investiţii majore.
Mai multe detalii despre acest subiect puteţi citi în revista Ferma – ianuarie 2013.