Patronatul Vinului cere limitarea producţiei pentru autoconsum la 30 hectolitri/an

“Cantitatea de 30 hl/an este foarte acoperitoare faţă de ceea ce înseamnă autoconsumul (0,783 hl/an) şi recomandările privind o viaţă sănătoasă (4,3 hl/an) pentru o gospodărie”, susţin membrii PNVV, iar măsura modificării plafonului maxim permis pentru producerea, deţinerea şi comercializarea vinului, în afara unui antrepozit fiscal (reglementate în prezent în art. 168 şi art. 178 din Codul Fiscal), ar crea efecte pozitive în economie, precum eliminarea concurenţei neloiale a celor care produc cantităţi, de fapt, industriale, fiscalizarea profitului şi a TVA-ului (pierdere a bugetului de stat estimată de PNVV la 70 - 100 milioane de euro/an, calculând preţul mediu al unui litru de vin la 1 euro) şi protejarea consumatorilor prin controlul calităţii vinului introdus pe piaţă.


Argumentele producătorilor de vin au la bază date legate atât de producţia de vin şi de piaţa vinului, de legislaţia în vigoare, dar şi de consumul de vin în România. Astfel, potrivit PNVV:

- România ocupă locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie de 186.900 hectare;

- Potrivit informaţiilor oficiale, producţia medie anuală de vin este de 5,5-6 mil. hectolitri. Conform informaţiilor obţinute de la producătorii de vin (din studii de piaţă), piaţa "organizată/oficială" a vinului este de 1,2-1,5 mil. hectolitri de vin. Diferenţa rezultată, de cca. 4,5 mil hectolitri, reprezintă autoconsum şi piaţa nelegală;

- Art. 176 din Codul Fiscal, prin trimitere la Anexa 1, prevede ca vinul liniştit este accizat în România cu acciză zero, ca şi în toate celelalte ţări viticole membre UE;

- Art. 170 din Codul Fiscal exceptează de la obligaţia generală de a produce, deţine sau comercializa vinul de către o persoană fizică, destinat consumului propriu familial, în cadrul unui antrepozit fiscal, fără limitarea producţiei, depozitării sau comercializării la o anume cantitate;

- Art. 178 din Codul Fiscal exceptează de la obligaţia generală de a produce, deţine sau comercializa vinul, doar în cadrul unui antrepozit fiscal, în limita a maximum 200 de hectolitri.


Totodată, PNVV solicită definirea şi ajustarea celor două noţiuni: cantitatea de vin destinată consumului propriu familial, respectiv limita admisă micului producător exceptat de la obligaţia de a se autoriza ca antrepozitar în vederea producerii vinului, solicitare ce are la bază următoarele argumente privind consumul de vin:

- La recensământul din 2002 s-a calculat numărul de membri ai unei gospodării ca fiind de 2,9 persoane ("gospodăria” fiind definită ca “gruparea de persoane, de regulă prin relaţii de rudenie, care locuiesc şi gospodăresc împreună").

Conform Institutului Naţional de Statistică, consumul mediu pe cap de locuitor este de cca. 27 litri. Prin urmare, consumul unei gospodării poate fi calculat oficial astfel: 2,9 persoane x 27 litri/capita = 78,3 litri/an;

- Studiile de specialitate în domeniul consumului de vin arată că este recomandat un consum zilnic de circa 0,4 litri/persoană/zi (două pahare de vin), excesul putând dăuna sănătăţii.

Un calcul simplu conduce la un consum potenţial de cca. 430 litri/an pentru fiecare gospodărie (0,4 litri vin x 2,9 persoane x 365 zile).


O altă solicitare a PNVV către cele două ministere se referă la stabilirea accizei la vinul spumos/spumant la valoarea zero, practicată în aproape toate statele membre ale UE producătoare de vin (excepţie fac doar Germania şi Ungaria), măsură permisă de Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992, privind apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice şi care, odată adoptată, ar încuraja producţia viticolă şi comerţul cu vinuri, ceea ce, în mod evident, conduce şi la obţinerea de venituri superioare pentru bugetele naţionale.