O problemă de SIGURANŢĂ şi de SECURITATE NAŢIONALĂ!

Într-un articol publicat recent în revista Ferma, la rubrica „Vocea cercetării”, acad. dr. ing. Costel Vînătoru, coordonatorul Laboratorului genetică şi ameliorare al SCDL Buzău, milita pentru constituirea băncilor de gene pe domenii. Avem nevoie de bănci de gene în care să putem conserva patrimoniul genetic, dar acestea trebuie să fie făcute sectorial, pe domenii: legumicultură, pomicultură, viticultură, fiecare să aibă banca proprie de gene. Şi atunci peste aceste bănci de gene este nevoie de un depozit central să conserve pe o perioadă medie şi lungă de timp patrimoniul genetic naţional, ne declarase cercetătorul buzoian.

Ministrul Daea promite că România va avea, până în septembrie 2017, o Bancă Naţională de Gene pentru Legumicultură, Floricultură, Plante aromatice şi medicinale

Iată că dorinţa lui pare să fi auzit-o ... Cel de Sus! Recenta vizită a ministrului Agriculturii, Petre Daea, la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a avut drept consecinţă tocmai acest lucru: intenţia şi hotărârea declarate ca, până în luna septembrie, să se înfiinţeze, printr-o Ordonanță de Urgență, Banca Naţională de Gene pentru Legumicultură, Floricultură, Plante aromatice şi medicinale, finanţată cu bani de la bugetul de stat.

Am explicat domnului ministru că avem resurse genetice, dar au fost lăsate de izbelişte şi acestea nu pot fi cuantificate în bani; ele au valoare de tezaur. Eu, pe cheltuiala mea, am adus din Statele Unite, din Germania, dar şi din alte părţi ale lumii, soiurile noastre vechi pe care le-am pierdut. Şi nu este în regulă ca să cer aprobare Băncii de gene a Americii ca să cultiv ceapa de Buzău, la mine la Buzău! Iată, şi din această cauză este necesară realizarea unei bănci de gene, ne-a declarat Costel Vânătoru.

Un prim argument ar fi că staţiunea Buzău are în laboratoarele sale peste 10.000 de soiuri de plante legumicole, aromatice şi medicinale, comparativ cu Banca de gene a României, care are în jur de 1.300 de soiuri pe toată agricultura ţării.

De asemenea, SCDL Buzău dispune de resurse genetice valoroase, dar şi de specialişti care se pricep în acest domeniu, care „până la urmă este şi o problemă de siguranţă şi de securitate naţională”, susţine cercetătorul buzoian.

Am pierdut foarte mult material genetic!

Costel Vânătoru a subliniat că înfiinţarea băncii de gene trebuie făcută cât mai repede deoarece am pierdut foarte mult material genetic irecuperabil şi pierdem în continuare, iar, pe de altă parte, pentru că nu au fost protejate, multe dintre creaţiile ştiinţifice româneşti au fost preluate de către băncile de gene din străinătate şi acum sunt în proprietatea acestora.

TAXE ÎNROBITOARE PLĂTITE DE STAT CĂTRE... STAT!

La întâlnirea cu ministrul Agriculturii de la staţiunea Buzău s-a pus în discuţie şi o altă problemă. Pe noi ne costă foarte mult testarea şi înregistrarea soiurilor, omologarea şi brevetarea acestora. Plătim taxe pentru înscrierea în catalogul oficial. Tragic este că nu avem resurse ca rodul creaţiei legumicole să fie înscris şi în Catalogul european, ca să poată să fie protejat, cunoscut şi apreciat, să fim prezenţi acolo cu aceste creaţii. Şi pentru faptul că soiurile şi hibrizii noi, valoroşi nu sunt înregistrate, sunt vulnerabile şi pot fi uşor însuşite de străini, de investitori particulari, a explicat Vânătoru .

Anomalia, ca să folosim o expresie elegantă, este următoarea: Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău creează soiuri şi hibrizi de legume care aparţin patrimoniului statului român. Or, pentru a proteja şi menţine aceste creaţii ştiinţifice, staţiunea (unitate de stat) trebuie să plătească unor alte instituţii ale statului, cum ar fi Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) şi Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor (ITCSMS), din subordinea Ministerului Agriculturii, sume de bani împovărătoare pentru o unitate care de-abia îşi trage sufletul, sufocată de atâtea datorii şi cu patrimoniul funciar măcelărit.

Spre exemplu, se plătesc trei taxe: pentru testare şi omologare, pentru brevetare şi taxă de menţinere în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România. Pentru soiurile sale, SCDL Buzău trebuie să dea anual, numai la ISTIS, aproape 2 miliarde de lei bani vechi! Cu durere, Costel Vînătoru ne-a declarat că avem zece hibrizi de legume şi nu reuşim să-i omologăm, să-i înmatriculăm, probabil că vor ajunge la firmele străine concurente, aşa cum s-a mai întâmplat!

În primul rând, statul ar trebui să fie direct interesat în protejarea patrimoniului naţional din care face parte şi acest tezaur, aurul României!

„Mă lupt ca un voievod pentru salvarea patrimoniului genetic!”

Ar fi o bucurie pentru mine dacă s-ar înfiinţa Banca Naţională de Gene pentru Legumicultură, idee pentru care mă lupt şi eu ca un voievod fără oaste, trădat din toate părţile, pentru care am lăsat să se scrie pe cruce, atunci când va veni timpul să plec din astă lume, că am militat pentru salvarea patrimoniului genetic! Să se ştie că asta am făcut timp de 30 şi ceva de ani în activitatea de cercetare. Vom lăsa generaţiilor următoare seminţe de legume româneşti ale moşilor şi strămoşilor noştri. Ar fi o bucurie pentru mine să nu se piardă munca noastră, a mea, a altora şi a înaintaşilor noştri, să fie dusă mai departe, altfel s-ar pierde. Şi este mare păcat că avem posibilitatea să păstrăm, avem tehnologie, ştiinţa necesară şi să n-o facem pentru că, ştiu eu, nu vrem să ne implicăm, ne-a mărturisit... testamentar acad. dr. ing. Costel Vânătoru.