Slobozia Moară este o localitate de existenţa căreia am aflat acum un an cercetând prezenţa mărfurilor agro-alimentare româneşti în hypermarketuri. Într-o ladă frigorifică, lângă produse aduse din ţări îndepărtate, am descoperit câteva pungi cu murături produse la Slobozia Moară.
Am ieşit din Bucureşti, într-o zi de sâmbătă, ca să caut prin împrejurimile marelui oraş, un subiect de reportaj. Am apucat-o pe drumul Târgoviştei, prin Chitila şi Tărtăşeşti. Cum laşi în urmă blocurile, marile magazine şi depozitele, cum descoperi casele cu viţă de vie în curte şi, din loc în loc, la poartă, oferte agricole: ”vând baloţi de paie”, ”vând baloţi de lucernă”, ”vând pui” sau te miri ce mai vând sătenii, toate anunţurile fiind scrise cu majuscule pe o bucată mare de carton atârnată de gard. Ba am văzut şi tarabe, ca la piaţă, cu lăzi din lemn sau plastic pline cu legume de sezon şi cu pepeni, dar, privind din viteza maşinii peste garduri, nu păreau a fi gospodării de producători agricoli, ci mai degrabă de comercianţi. Ei, este şi asta o meserie ca oricare alta. Legumele trec prin mai multe mâini până ajung în frigiderul consumatorului.
După ce am lăsat în urmă satul Bâldana, am cotit spre stânga, spre Slobozia Moară. Văzând acum indicatorul cu numele localităţii, nu am ezitat să mă îndrept într-acolo.
Vasile e din Lunguleţu, o comună cu tradiţie în cultivarea cartofilor şi a verzei. Aici ne aflăm pe teritoriul oraşului Răcari, dar locuitorii nu se mai ocupă cu agricultura, ei arendează terenurile fermierilor din comunele vecine. ”Ei sunt pensionari, funcţionari, profesori, nu-i mai interesează agricultura. 95% din pământul Răcarilor e închiriat. Eu am la Lunguleţu 1,5 ha, iar aici am arendat 7 ha. Plătesc o chirie de 2000 de lei pentru un hectar, dar sunt hectare pe care le închiriez şi cu 3000 de lei”, spune legumicultorul. Sunt uimit. Arenda e mare, pentru 7 ha fermierul plăteşte proprietarului cel puţin 15.000 lei anual. ”Măcar încasaţi subvenţia?”, îl întreb. ”Da de unde! O încasează proprietarul. Nu am ce face”, îmi răspunde. În primăvară, Vasile a cultivat cartofi şi varză timpurie. Cartofii i-a recoltat, iar varza de vară e încă la locul ei, nu a tăiat-o. Acum câteva zile, pe 21 iulie, a plantat varza de toamnă, pe care o irigă deja. Sămânţa o cumpără de la un magazin de profil din localitate şi produce răsadurile acasă sau în câmp.
O familie care trăieşte din legumicultură. Citeşte povestea lor în revista Ferma, ediţia 15-31 august 2016!