În ediţia din Mai 2014 a revistei Utilaje Agricole puteţi citi un interviu special cu unul dintre pionierii Şcolii româneşti de Mecanică Agricolă, Prof. dr. ing. Marcel I. Segărceanu, cel care a scris istorie în domeniul mecanicii agricole, fiind mulţi ani la rând decanul Facultăţii de Mecanică a Universităţii Politehnice din Bucureşti.
Profesorul vorbeşte deschis despre ce înseamnă astăzi mecanica agricolă, un domeniu şi o specializare universitară atât de importantă pentru agricultura din România. Iată un fragment al interviului!
Utilaje agricole: Cât de mult înseamnă ingineria pentru profesia d-voastră?
Marcel Segărceanu: Pentru că facem parte din această lume a inginerilor, a acestor creatori ai civilizaţiei umane - şi eu aş spune că, parţial, şi ai culturii, pentru că şi cele mai serafice forme de exprimare artistică au nevoie de mijloacele, instrumentele şi spaţiile pe care tehnica le pune la îndemâna artiştilor - vreau să vă reliefez modul în care a văzut şi a apreciat activitatea inginerească un mare inginer şi om de stat, Herbert Clark Hoover, ajuns, în anii 1929-1933, preşedintele SUA. El spunea că "Ingineria este o mare, o nobilă profesie. Este un fenomen fascinant să vezi cum o idee apare în mintea unui om şi, cu ajutorul ştiinţei, se transformă într-un proiect care apoi se materializează în metal, piatră sau energie, aducând oamenilor locuri de muncă, locuinţe, confort şi alte bunuri şi satisfacţii în viaţă.
Comparată cu alte profesii, ingineria se caracterizează prin marea responsabilitate a celor ce o profesează şi care constă în faptul că realizările inginerului sunt vizibile oricui şi pot fi apreciate şi criticate de oricine. Inginerul nu-şi poate ascunde greşelile în morminte ca medicii. El nu-şi poate justifica neîmplinirile cu vorbe goale, precum avocaţii. El nu-şi poate ascunde neştiinţa cu peluze de pomi sau iederă, ca arhitecţii. El nu poate să justifice defectele lucrării blamând opoziţia şi sperând că poporul va uita, aşa cum fac politicienii. Inginerul nu poate nega faptul că el este autorul lucrării şi dacă aceasta nu merge, el este cel blamat. Această grijă, această responsabilitate se transformă într-o fantasmă care-l torturează zi şi noapte. El vine obosit de la muncă şi nu-şi găseşte odihnă până ce nu mai calculează o dată. Tot timpul se afla sub presiunea gândului ca un defect ar putea să-i pună în pericol lucrarea.
Pe de altă parte, inginerul, spre deosebire de medic, nu-şi petrece viaţa printre cei slabi şi neputincioşi. Spre deosebire de militar, distrugerea nu constituie scopul activităţii lui. Spre deosebire de avocat, scandalurile, crimele, corupţia, nu constituie pâinea lui zilnică. Inginerului îi revine sarcina de a îmbrăca scheletul gol al ştiinţei cu viaţă, confort şi speranţă.
Fără îndoială, cu trecerea timpului oamenii îl uită pe inginerul care a realizat lucrarea sau vreun politician îşi pune numele pe ea, ori aceasta este atribuită unuia care, cu banii altora, a finanţat-o. Dar satisfacţia supremă a inginerului constă în a privi la izvorul nesfârşit de bunuri ce curg din munca şi strădaniile lui, cu satisfacţia pe care puţine alte profesii o cunosc!"
Utilaje agricole: Care este aportul mecanicii agricole la evoluţia în timp a agriculturii?
Marcel Segărceanu: Este binecunoscut faptul că fără alimente nu am putea trăi şi că principala sursă de hrană pentru omenire este agricultura, iar agricultura fără maşini şi alte sisteme tehnice nu mai e posibilă. Fără mijloace tehnice, omul abia dacă poate produce atât cât îi este necesar pentru el. După calculele specialiştilor, 19 muncitori pe ogor mai pot hrăni un al 20-lea şi atât. La sfârşitul secolului trecut, un fermier din Europa de Vest sau SUA, dotat cu mijloacele tehnice necesare, putea produce hrană şi fibre pentru încă 160 de semeni.
Interviul în exclusivitate în revista Utilaje Agricole – mai 2014!