MAŞINA MINUNE a AGRICULTURII. Povestea unui RECORD!

Din ciclul „Nu e cal cum e combina, nici ţăran cum e maşina”, pe 29 iunie 1950, ziarul Scânteia anunţa victorios, pe prima pagină, că la Gospodăria Agricolă Colectivă „Drumul lui Lenin”, din comuna Livedea-Ilfov, „minunata combină sovietică S4 a început secerişul grâului”, notează arhivadepresa.wordpress.com.

Iată textul original, care lăuda performanţele primei combine autopropulsate din ţara noastră:
„Ieri, la Gospodăria Agricolă Colectivă „Drumul lui Lenin” din comuna Livedea-Ilfov, a început secerişul grâului. Deşi este vorba de seceratul a 70 de hectare, totuşi pe câmp nu sunt decât câţiva oameni; 7 în total. Nici nu este nevoe de mai mulţi pentru ca întreaga suprafaţă să fie secerată doar în 3-4 zile, căci munca a 200 de oameni, de care ar fi fost nevoie zilnic pentru seceratul, treeratul şi vânturatul grâului de aci, se face acum de o singură maşină: minunata combină sovietică de tipul „S.4”, care seceră şi treeră singură, din mers, peste 20 de hectare pe zi. Combina are motor propriu şi este deservită de un şofer şi un mecanic. În afară de aceştia doi, mai este nevoie, pe câmp, de un om care mână un cal înhămat la o greblă mecanică pentru strânsul paielor în purcoaie şi de patru cărăuşi pentru căratul grâului dela combină la magazie.”

„Culegătoarea de boabe”
Din cartea lui A. Flegon „Maşinile Agricole de-a lungul veacurilor”, publicată în 1956, aflăm că prima combină din lume a apărut în 1868, în stepa rusă (încercări nereuşite s-au mai făcut în America şi existau deja cositori mecanice cu tracţiune animală şi maşini de treierat trase de cai, măgari sau boi). „Culegătoarea de boabe”, cum a numit-o inventatorul său, Andrei Romanovici Vlasenko, combina ambele operaţii agricole - seceratul şi treieratul (de unde şi numele de „combină” pe care l-a primit mai târziu, în SUA). Avea o productivitate de 4 ha/zi, era deservită de un singur om şi cerea o forţă de tracţiune de „doi cai putere” (combina S4 utilizată în România în anii î50 avea un motor de 50 CP).

Vlasenko a construit combina ajutat de un fierar, însă pentru că nu avea posibilităţi materiale, o mare parte din componente au fost făcute din lemn. Din mărturiile scrise ale vremii reiese că deşi „era departe de a fi lucrată cu precizie, a dat un rezultat neaşteptat de bun. Cu toate că în timpul lucrului a plouat şi ovăzul era culcat, aproape toate boabele au fost culese cu maşina. (...) Ea nu ar fi lăsat nici un bob, dacă ar fi avut o greblă făcută numai din metal.” Vlasenko a obţinut patentul pentru invenţia sa în 1869, însă conducătorii ruşi de la acea vreme au considerat că este o maşină prea complicată pentru a fi fabricată în serie. 11 ani mai târziu, „culegătoarea de boabe” a lui Vlasenko a fost preluată de afaceriştii americani şi ajuns în SUA, unde a fost pusă la lucru pe o moşie din California. A fost botezată iniţial „secerătoare - treierătoare”, iar mai apoi „combină” („combine”, în engleză, pronunţat „combain”, din verbul englezesc „to combine” â „a combina”).

Tot din cartea lui A. Flegon mai aflăm că, după 85 de ani de la invenţia lui Vlasenko, în 1953, în URSS existau 350.000 de combine, care într-un an de zile au executat munca pe care ar fi trebuit s-o presteze timp de o lună mai mult de 10 milioane de lucrători. Tipurile cele mai cunoscute de combine fabricate în URSS erau Komunnar, Stalineţ I, Stalineţ 6, Combina Nordică SKG 5A şi Combina autopropulsată S4.

„Combina mare, nouă, care-o să uimească satul!”
În România, fabricarea combinelor a început în 1950, cu 50 de combine „Vasile Roaită”. Cea mai modernă combină din ţara noastră era considerată S4. Aceasta era destinată recoltării cerealelor, leguminoaselor şi oleaginoaselor şi executa simultan seceratul, treieratul, curăţirea grăunţelor şi aşezarea paielor în căpiţe, nota A. Flegon. Iată cum lăuda acesta „productivitatea enormă a combinei, adevărată maşină minune a agriculturii”: „Economiştii au calculat că pentru recoltarea unui hectar de grâu cu ajutorul secerătorilor-legători cu tracţiune mecanică şi pentru treieratul grâului cu batozele cele mai moderne se cer 73,4 ore-om. Pentru recoltarea grânelor de pe aceeaşi suprafaţă cu ajutorul combinei S4 se cer numai 4,3 ore-om, adică de 17 ori mai puţin. (...) Dacă toate cele peste 10 milioane de tone de cereale, câte se vor strânge de pe ogoarele ţării noastre în anul 1956, ar fi recoltate cu ajutorul combinelor, s-ar economisi 31.250.000 zile-om. Asta înseamnă munca a unui milion de oameni pe timp de o lună.”

Productivitatea combinei S4 era de 1,5 - 2 hectare pe oră. „În realitate însă, combinerii destoinici recoltează suprafeţe mult mai mari”, sublinia autorul. Acesta dădea exemplul unor agricultori ruşi care „lucrând cu un agregat de două combine Stalineţ, a cărui normă este de 18 hectare pe zi, recoltează câte 112 -113 hectare pe zi; uneori ating chiar şi 138 hectare. Pentru a ne da seama de valoarea acestei cifre, să ne gândim la secerişul care se făcea manual, iar treieratul cu ajutorul batozelor cu cai. Combinerul care recoltează 138 hectare de cereale pe zi înlocuieşte în acest caz munca a 1.800 de oameni, 280 cai, 70 vânturători şi 36 batoze”.
Iată o menţiune despre combina S4 şi în poemul epic „În satul lui Sahia”, scris de Eugen Jebeleanu în 1952, în care autorul elogia realizările comunismului în mediul rural:
„Du-te apoi c-au mai rămas
Şi altele să controlezi:
Cele trei combine
Şi-alea douăzeci şi două
De tractoare - şi-apoi vezi!
Iar combina mare, nouă,
Care-o să uimească satul.
De-a venit acum cinci zile,
Sovietică S4”.

80 ha şi 797.656 tone de grâu recoltate în 8 ore!
Derulăm timpul înainte cu 64 de ani de când combina sovietică S4, care recolta 20 de hectare pe zi, începea secerişul grâului în Ilfov.
Pe 15 august 2014, într-o fermă din Marea Britanie, combina New Holland CR 10.90, cu motor de 653 CP, şi-a adjudecat recordul mondial şi a intrat în Cartea Recordurilor Guiness pentru cea mai mare cantitate de grâu recoltată în condiţii reale: 797.656 tone în 8 ore. Media a fost de 99,7 tone/oră, iar vârful de productivitate de 135 tone/oră.
Combina CR 10.90 are un buncăr de cereale de 14.500 litri şi a fost echipată cu heder de 13,7 m. S-a lucrat cu 5 tractoare Hew Holland T7 cu remorci de 14 tone. Recoltatul a început puţin după 11 dimineaţa, iar vremea a fost „englezească”: 18-21 grade Celsius şi câteva averse de ploaie în ultimele două ore de lucru. Suprafaţa recoltată în cele 8 ore a fost de 80,2 ha, iar producţia medie obţinută a fost de 9,95 tone de grâu/ha, cu umiditate medie de 16,2%.
În iunie 2016, prima combină CR 10.90 care a ajuns în România a început recoltatul în Băileşti, judeţul Dolj, la cultura de rapiţă. Proprietarul super-combinei este compania Etinoagro. Combina este vândută în România de AgroConcept, distribuitor exclusiv al mărcii New Holland în ţara noastră.

Articol semnat de Violeta MÂŢ şi Sorin-Tiberiu BUNGESCU, publicat în revista Utilaje agricole (septembrie 2016) - revistă distribuită GRATUIT abonaţilor revistei Ferma!