Comisia Europeană oferă o imagine de ansamblu completă a previziunilor sale privind producţia, comerţul din UE şi utilizarea internă a unei game largi de surse de proteine furajere.
Potrivit estimărilor vizând sezonul 2022/2023, se presupune că cererea de furaje va rămâne stabilă la 72 milioane tone de proteină brută. Este de aşteptat ca autosuficienţa UE pentru toate sursele de proteine să rămână la 77%, în ciuda disponibilităţilor mai scăzute de porumb din cauza secetei din această vară. UE rămâne pe deplin suficientă în ceea ce priveşte furajele şi este în continuare principala sursă de proteine furajere, reprezentând 42% din totalul consumului de furaje din UE.
Ponderea tuturor făinurilor din seminţe oleaginoase reprezintă 27% din consumul total de proteine furajere în UE, iar ponderea cerealelor reprezintă 21%. Cu toate acestea, pentru făinurile din seminţe oleaginoase, UE produce doar 24% din ceea ce are nevoie pentru a-şi hrăni sectorul zootehnic.
Pe lângă faptul că este un beneficiu economic pentru fermieri şi producătorii de alimente şi hrană pentru animale, dezvoltarea producţiei de proteine vegetale în UE aduce şi o serie de beneficii pentru mediu. În special, culturile proteaginoase contribuie la fixarea azotului din atmosferă în sol şi, prin urmare, joacă un rol important într-un ciclu de nutrienţi mai durabil.
Proteinele vegetale, o prioritate
Dezvoltarea culturilor proteaginoase şi, în general, reducerea dependenţei UE de proteinele importate utilizate pentru furaje sunt pe agenda europeană de mai mulţi ani. Este mai relevant acum decât oricând, având în vedere războiul din Ucraina şi costurile record ale furajelor. În comunicarea sa privind securitatea alimentară, Comisia şi-a anunţat intenţia de a revizui politica şi priorităţile identificate în raportul său din 2018 privind dezvoltarea proteinelor vegetale în UE. Dezvoltarea producţiei şi a consumului de proteine vegetale în UE se va număra printre obiectivele Comisiei în lunile următoare.
Bilanţul UE privind proteinele furajere prezintă oferta şi cererea de furaje din diferite surse de proteine. Acestea includ culturi (cereale, seminţe oleaginoase şi leguminoase), coproduse (făină din zdrobirea soiei, rapiţei şi florii soarelui, precum şi materiale bogate în proteine care rezultă din culturi arabile procesate), surse non-vegetale (proteine animale, foste alimente) şi furaje (iarbă, porumb siloz, leguminoase furajere).