De ce vrea Ministerul Agriculturii ca legea pajiştilor să fie aplicată de-abia din 2013?

Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor a fost publicată în M. Of. Partea I, în data de 21 noiembrie 2011, intrând în vigoare la trei zile după publicare, respectiv în data de 24 noiembrie 2011, iar Ministerul Agriculturii trebuia să elaboreze normele de aplicare a legii în maxim 90 de zile de la intrarea acesteia în vigoare.

„Amânarea aplicării Legii nr. 214/2011 este necesară pentru alocarea unei perioade de timp în care să se elaboreze modificările juridice care să elimine inadvertenţele din textul legii, precum şi pentru evitarea blocajului implementării schemelor de plăţi pe suprafaţă, de agromediu sau pentru zonele defavorizate, pentru anul 2012, şi afectării bugetelor consiliilor locale care au beneficiat de fonduri europene”, se precizează în Nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă care prevede aplicarea legii de-abia de la începutul anului viitor.

Redăm, în continuare, pasaje din Nota de fundamentare a proiectului de act normativ prin care aplicarea legii pajiştilor se vrea amânată pentru începutul anului 2013. Acestea sunt principalele argumente pentru amânarea legii:

Legea e atât de prost făcută, că ministerul nu reuşeşte să facă normele de aplicare a legii

Legea nr.214/2011 stabileşte, la nivel naţional, categoriile de pajişti supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare. Totodată, prin această lege s-a dorit îmbunătăţirea cadrului normativ ce reglementează concesionarea pajiştilor comunale şi urbane, astfel încât suprafeţele declarate ca pajişti la 1 ianuarie 2007 să fie în continuare utilizate pentru creşterea animalelor şi producerea de furaje şi, totodată, s-a instituit obligativitatea concesionării acestora organizaţiilor şi asociaţiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite.

Însă, legea cuprinde prevederi neuniforme, care au condus la imposibilitatea implementării acestora în termenul prevăzut, fapt pentru care nu pot fi elaborate normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Sintetizăm, în continuare, câteva dintre principalele neclarităţi şi inadvertenţe constatate:

Noţiunea de „pajiştile comunale şi urbane” este utilizată în cuprinsul legii atât la art. 1, cât şi la art. 7, cu semnificaţii diferite. Astfel, acestea sunt pajişti „care fac parte din domeniul privat al statului şi se află în administrarea consiliilor locale respective”, şi, ulterior, sunt acele pajişti care sunt proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare, prin donaţie, prin răscumpărare, prin legi de împroprietărire şi cu ocazia comasării.

O lege o bate pe alta: Primăriile nu pot concesiona păşunile, ci doar serviciile de păşunat?!?!?!?

Mai mult, în lege se face vorbire despre concesiunea suprafeţelor de teren ocupate cu pajişti însă, acestea sunt, exclusiv, în domeniul privat al unităţilor administrativ – teritoriale, fapt pentru care nu pot fi concesionate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, se pot concesiona doar serviciile de utilitate publică care au ca obiect utilizarea pajiştilor în scopul păşunatului şi creşterii animalelor, în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, fapt pentru care trebuie reglementată, la nivel de lege, a posibilităţii înfiinţării acestora prin hotărâri ale consiliilor locale.

Primăriile care au solicitat plăţi de agromediu şi/sau plăţi pentru zonele defavorizate cu angajamente pe mai mulţi ani ar pierde banii (!!!)

Totodată, prin lege se instituie obligativitatea ca pajiştile să fie concesionate organizaţiilor şi asociaţiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, de pe raza unităţii administrativ teritoriale. În aceste condiţii consiliile locale care au solicitat plăţi directe pentru suprafeţele de pajişti prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu vor mai fi eligibile pentru plăţi directe în anul 2012. Trebuie menţionat că există situaţii în care unele consilii locale au solicitat şi plăţi de agromediu şi/sau plăţi pentru zonele defavorizate şi în aceste cazuri APIA va fi nevoită să recupereze plăţile din anii anteriori ca plăţi necuvenite datorită întreruperii angajamentelor asumate. În consecinţă, gradul de absorbţie a fondurilor europene se diminuează şi, vor fi afectate bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

Videouri atasate

1.

Suprainsamantarea pajistilor cu GRASSMAX

30 ianuarie 2012