Ne tratăm singuri cu... dublu standard!

Produse cu gust, cu textură sau cu mai ştiu eu ce altă dimensiune măsurabilă cumva, aduse spre consum din pământ românesc.

Nu o să mă apuc aici să fac o listă cu ce avem noi mai bun. O să vă aduc însă un argument palpabil, de necontestat. Absolut toţi străinii cu care vin în contact în lumea agriculturii româneşti rămân fani ai produselor consumate în România! De la pălincă până la cea mai banală telemea. De curând am fost alături de cei 31 de jurnalişti agrarieni străini, invitaţi în România de către Asociaţia Presei Agricole. Timp de o săptămână am privit reacţia din ochii acestor ziarişti care au vizitat lumea şi au degustat mii de produse din zeci de ţări. Nu am cuvinte să pot ilustra adecvat sentimentele trăite de aceştia. Dar vă pot relata câteva exclamaţii de satisfacţie. Naturale, precum tot ceea ce au mâncat. Abia aceşti oameni ne pot acuza pe noi de un dublu standard alimentar! Pentru că nu le oferim şi lor din minunăţiile pe care le-au savurat pe la noi. De la pâinea de casă proaspăt scoasă din cuptorul de la Mila 23, în Delta Dunării, până la produsele din peşte marca Deltaica de la Miadmar şi prăjiturile de la Angelo. Despre icre jurnaliştii exclamau „five stars” şi „caviar”.

Europenii ne pot acuza de dublu standard în orice moment. Nicăieri mămăliga nu candidează mai mult cu soarele decât pe plaiul mioritic. Fiecare zi în care aceşti jurnalişti s-au aflat în România i-a transformat iremediabil. Au devenit calzi şi au înţeles altfel îmbrăţişarea. Chiar şi din acest punct de vedere ne bănuiesc de dublu standard. Nu prea pot înţelege de unde avem atâta căldură sufletească, dar au învăţat să o primească.

Aşa că, dragii mei cititori, nu vă lăsaţi purtaţi într-o ură seacă. Încercaţi să nu mai căutaţi vinovaţi, de dublu sau de triplu standard, nicăieri! Mergeţi la piaţă şi încurajaţi producătorii de alimente autohtoni. Mâncaţi brânză de burduf, sloi, pastramă şi nelipsita mămăligă. Apoi beţi un vin adevărat, stors din soare şi din pământul generos al acestei naţii. Nu mai căutaţi noduri în papura nimănui. Alegeţi să mâncaţi româneşte! Cu acel dublu standard al savoarei mioritice. Nu căutaţi cârnaţi de grătar importaţi ci încurajaţi-i pe ai noştri să-i producă şi să crească porci în continuare. Să mulgă vacile care au păscut iarba de pe dealuri şi pajişti montane şi nu au consumat nutreţuri de standard îndoielnic sau ştiu eu ce alte găselniţe culinare pentru mărirea cantităţii de lapte pe cap de vacă furajată.

Vă asigur că tinerii noştri se vor întoarce la vatra lor dacă veţi lua cărarea spre fermele lor şi veţi renunţa la cărucioarele împinse prin supermarket pline ochi de alimente cu cea mai nasoală calitate din dublul standard. Hai să nu ne mai plângem de un dublu standard absurd care este, dincolo de realităţile de pe raft, mult prea adânc înfipt în orgoliul nostru naţional. Hai să le arătăm că nu avem nevoie de produsele lor alimentare atâta timp cât noi putem produce suficientă hrană. De ce să importăm bacon, peşte sau parizer de la dracu-n praznic şi apoi să ne văităm că suntem trataţi cu dublu standard?!

Laptele nu e nicăieri mai bun decât cel muls de la vacile care pasc în libertatea câmpului românesc. Şi tocmai acest lapte este tratat cu dublu standard de NOI! Abia aici ar trebui să ne fie un pic ruşine. Că ne tratăm fermierii cu DUBLU STANDARD!