Agricultura românească părea să intre într-un oarecare cadru normal, oarecum european, după ce Legea Camerelor Agricole a fost în sfârşit anunţată, redactată şi avizată favorabil. Numai că această structură, teoretic reprezentativă a fermierilor, a ajuns la un punct pe care noi cel puţin l-am prevăzut de la bun început: fermierii au „sărit” din schemă.
Desigur, decizia voluntară a reprezentanţilor agricultorilor de a se retrage dintr-o structură super politizată şi care va deservi orice, numai interesele fermierilor nu, este explicabilă, de vreme ce aceştia au anunţat răspicat că nu vor să fie părtaşi la o altă structură a statului în care decizile şi numirile se fac exclusiv prin comandă politică şi pentru deservirea anumitor interese. Drept urmare, după cum deja am anunţat, după retragerea lui Viorel Matei, preşedintele FNPAR, din Comitetul Naţional de Iniţiativă, alţi patru reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale ale producătorilor agricoli din Comitetul Naţional de Iniţiativă pentru Camerele Agricole, respectiv Nicolae Sitaru (LAPAR), Claudiu Frânc (FCBR), Ilie Van (UCPR) şi Viorel Andronie (Colegiul Medicilor Veterinari din România), şi-au suspendat activitatea, denunţând modul de lucru din cadrul Comitetului Naţional şi implicarea excesivă a politicului în organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, care nu reprezintă interesele fermierilor. Astăzi (7 iunie) şi Ionică Nechifor (preşedinte Moldoovis) şi-a anunţat retragerea.
Aşa că ce model european, ce implicare a fermierilor, ce drept de vot pentru aceştia? Au politicienii noştri propriul model, care a funcţionat cu succes (pentru ei, evident) şi în cazul altor structuri similare şi care, de la bun început, a exclus implicarea efectivă a fermierilor. Dezamăgirea, pentru unii, a fost cu atât mai mare, întrucât chiar aveau impresia că în România agricolă se va schimba cu adevărat ceva. După cum se vede, s-au înşelat amarnic... Şi să mai ţinem cont că şi Adrian Rădulescu, secretar de stat în MADR, a decis să abandoneze Comitetul, spunând că-i lasă pe politicieni să-şi vadă liniştiţi de treabă. Desigur, ei îşi vedeau oricum de treabă, pentru că reprezentanţii fermierilor erau doar un mic obstacol de care aveau să scape, într-un fel sau altul...
Acum, cu voia sau fără voia fermierilor, Camerele Agricole se vor înfiinţa, după vrerea celor ce le organizează, adică aceiaşi directori şi directoraşi de prin direcţiile agricole, cu implicarea primăriilor şi a fostelor oficii de consultanţă agricolă, devenite şi ele „camere agricole”, peste noapte, printr-o decizie la fel de politizată. Cum s-ar spune, avem următoarea formulă:
fostele OJCA-uri, actuale foste camere agricole + politicieni + direcţia agricolă + minister = noile CAMERE AGRICOLE
Sau egal LOVE, după cum ar scrijeli vreun „artist” de ocazie pe trunchiul unui copac. O da, şi încă ce iubire se naşte pe banii statului şi mai apoi pe cei ai fermierilor... Stau să mă întreb oare cine va finanţa această mega-structură după ce Ministerul va închide robinetul? Aviz agricultorilor, posibilităţile acestor „creatori” de camere agricole sunt nelimitate iar politica „pumnului în gură” şi a taxelor aberante tot lor le aparţine!