Fiscalizarea agriculturii

Pe baza acestui principiu, s-au găsit unii deştepţi care au şi adoptat tot felul de măsuri legislative pentru a impozita cucuruzul primit de la arendaş, banii de pe munca la prăşit cu ziua şi alte măsuri nastruşnice le dau ghes să controleze prin buzunarele tuturor izmenelor.

Tipii  nu înţeleg că vor să impoziteze pe cei mai săraci dintre muritori, fapt atestat la ochi, dar şi prin statistici oficiale.

Ei nu înţeleg că nu are rost ca statul să cheltuie 2 lei pentru a aduna 10 lei de la săraci. Nu înţeleg că pe urmă, mai cheltui încă 2 lei din cei 10, pentru a le da înapoi ce mai rămâne din bani, prin ajutoare sociale. Pe acest drum, s-au cheltuit deja administrativ 4 lei, fără să socotim ce se fură. Rămâne să returnăm săracului doar 6 lei, după ce am stresat inutil oamenii şi am au fost completate  mai mult de 20 de formulare în fiecare caz în parte...

Cea mai bună politică fiscală pentru săraci este să fie lăsaţi întâi să se îmbogăţească, evident prin muncă cinstită.  Dacă nu îi poţi ajuta, trebuie măcar să nu îi stresezi inutil!
Asta pentru că opoziţia pe care o vei întâmpina (şi deci evaziunea) va fi imensă când vrei să impozitezi sărăcia. Pentru că nu se justifică administrativ să te ocupi de redistribuirea sărăciei ci a bogăţiei. Şi nu în ultimul rând, pentru că cei săraci şi nefiscalizaţi, dacă vor atinge prosperitatea, vor face statul român în ansamblu său mai bogat, ceea ce reprezintă însăşi esenţa guvernării.

Din acest motiv, cred că peste 70% dintre persoanele fizice şi juridice ocupate în prezent agricultură nici nu ar trebui să facă obiectul atenţiei fiscului.

Stimabililor,
Vă rog trageţi o linie mediană a prosperităţii în România după nivelul veniturilor şi averii şi ocupaţi-vă de cei plasaţi în partea superioară. Lăsaţi cloştile să stea liniştite pe ouă!

Consultant dr.
Cosmin Popa