Sărbătorile pascale sunt petrecute de românii noștri în familie, alături de ființele dragi. Multe dintre tradițiile noastre străvechi au dispărut. În spațiul rural, din fericire, s-au conservat o parte din obiceiurile, ritualurile care creionează identitatea noastră ca neam.
Masa din prima zi de Paște este un prilej de reunire a familiei și decurge după o anume rânduială. Preparatele care au fost duse la bisericã și sfintite: ouãle rosii, cașul de oaie, salata cu ceapã verde si ridichi, drobul și friptura de miel, pasca umplutã cu branzã sau smântână. Sacrificarea mielului la aceastã sãrbãtoare este preluatã din practici precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului. Mielul tãiat la sãrbãtoarea Paștelui este identificat simbolic de creștini cu Iisus Hristos, prin care este reactualizatã moartea sa fizicã.
În cele trei zile ale Paștelui, masa nu se strânge ci stã întinsã cu bunãtãți pe ea, ca oricine vine în casã sã fie ospãtat. Totodatã se mai menține obiceiul de a merge la pãrinți și la nașii de cununie și de botez cu pascã și ouã roșii. În unele zone se mai pãstreazã tradiția ca fetele mari sã urce în noaptea de Înviere in clopotnițã si sã spele limba clopotului cu apã neînceputã. Cu aceastã apã se vor spãla pe fațã în zorii zilei de Paște, pentru a fi atrãgãtoare tot anul și așa cum aleargã oamenii la Înviere cand se trag clopotele la bisericã, asa sã alerge și feciorii la ele. Flãcãii trebuie sã se ducã cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, sã le stropeascã cu apã sau parfum iar ele, pentru a-și arãta consimțământul la sentimentele lor, trebuie sã le ofere un ou roșu.
În prima zi de Paște existã obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru aceastã aleasã sãrbãtoare, dar și pentru cã ea semnificã primenirea trupului și a sufletului, așa cum se primenește întreaga naturã odatã cu primãvara. Totodatã un accesoriu de îmbrãcãminte de culoare roșie este recomandat să fie purtat în ziua de Paște.
Un alt ritual străvechi spune că în seara Învierii trebuie să punem într-un lighean cu apă un ou roșu și o monedă de argint. Dimineața, toată familia se va spăla cu acea apă pe față, pe rând, dând cu oul roșu pe obraz și spunând: „Să fiu sănătos și obrazul să-mi fie roșu ca oul. Toți să mă dorească și să mă aștepte așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paște. Să fiu iubit ca ouăle în zilele Paștelor”. După aceea, se ia moneda de argint și se trece peste față: „Să fiu mândru și curat ca argintul”.
În multe sate din dreapta Prutului, tinerii iau toaca din bisericã și o duc in cimitir, unde trebuie sã o pãzeascã. Dacã aceasta e furatã, trebuie sã dea o petrecere în cinstea hoților. Dacã au fãcut treabã bunã și au pãzit-o, hotii plãtesc pentru ospãt. Se mai spune cã dacã plouã in Vinerea Seacã anul va fi bogat, cu recolte indestulãtoare, iar dacã va fi soare puternic, anul va fi secetos, neroditor. Pe vremuri de Paște, îndeosebi a doua și a treia zi, în multe sate se organizau jocuri, hora satului, unde veneau sãtenii de toate vârstele.
În zilele de Paște la moldoveni tradițional era și datul in scrânciob. Drept platã pentru aceastã distracție erau ouãle roșii. Se credea cã cine se dãdea în scrânciob, aceluia îi vor crește roadele înalte și-i va merge bine tot anul. În prezent, multe din frumoasele tradiții și obiceiuri strãmoșești de Paște mai sunt, din fericire, încã valorificate atât în familiile moldovenilor cât și în cadrul diverselor manifestații culturale, etnofolclorice. În prima zi de Paște, înainte de răsăritul soarelui, fetele și băieții obișnuiesc să se scalde într-o apă curgătoare pentru a fi „iuți, sprinteni, ușori, sănătoși, harnici și iubiți”.
Sărbători luminate de bucurie!