ȚĂRANUL ROMÂN E CĂUTAT ȘI-I SUNT ASCULTATE NECAZURILE DOAR ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ!

De ce nu-i bateți oare la poartă și-n alte zile? De ce nu-i strângeți și-n alte zile, și-n alți ani, mâna neagră, brăzdată de tăieturi, plină de bătături de cât scormonește pământul și de cât rânește în grajd sub animale? De ce vă folosiți acum de imaginea lui?

Țăranul român are necazuri și-n alți ani, nu doar în cel electoral. Și-n alți ani, țăranii se trudesc cu o vacă, două, trei și când să scoată și ei un ban pe lapte, li se aruncă mărunțiș, 60 de bani, 70 de bani pe litru. Tac și înghit umilința. Dacă îndrăznesc să spună ceva, nu li se mai dă nici mărunțișul ăla, pentru că ne-am obișnuit să importăm lapte de pe la vecini, Ungaria, Polonia. Laptele de la vacile noastre, crescute în fermele din România, nu mai e bun, poate nu o fi așa alb ca ăla adus din import, cine știe.

Când vrea țăranul să mai scoată și el un ban pe o bucată de slănină, pe o bucată de carne sau de brânză de vacă, de oaie, se lovește de zidul birocrației, i se cer maldăre de avize, aprobări și alte hârtii cu care unii își justifică locul de muncă de prin instituțiile statului. Când vrea să-și crească un porc în bătătura lui, îi puneți țșpe condiții ca să-l forțați să renunțe.

Sunt sate, dragi miniștri, europarlamentari și candidați în căutare de țărani cu care să vă faceți fotografii și filmulețe, unde nu e palmă de pășune pentru animale, iar țăranii sunt forțați să meargă distanțe lungi alături de cireadă până dau de un loc verde. Sunt sate în care nu este apă și țăranii cară în spinare apa din satele vecine ca să nu le moară animalele de sete.

Sunt sate de munte din care fug tinerii prin țări străine și nu se mai întorc, iar satele îmbătrânesc și se sting odată cu ultimii țărani care le-au locuit. Sunt țărani, mici fermieri, mici crescători de animale, care nu apucă un sfanț din subvențiile europene pentru că e atât de încâlcită legislația noastra de parcă ar fi intenționat făcută așa ca să pună piedică țăranului.

Sunt mici crescători care renunță la animale, le vând pe la abatoare și pe unde pot, pe bani de nimic, că nu mai au ce să le dea de mâncare, nu mai au bani ca să le întrețină. Da, sunt acele ferme pe care voi le numiți de subzistență și care nu dau bine la imaginea agriculturii, pe care vreți voi să le transformați peste noapte în ferme de familie profitabile. Sunt țărani, mici fermieri și mici crescători, pe care nu-i reprezintă nimeni, nu se luptă nimeni pentru ei. Probabil, sunt profitabili doar ca imagine în campania electorală.

Acum, în campanie, li se fac promisiuni cu duiumul, cu larghețe, țăranilor, că o vor duce mai bine, că vor avea unde să-și vândă produsele din micile lor ferme, că vor avea apă și canalizare, că li se vor da ajutoare europene și de la stat. Atâta dărnicie greu înghite țăranul român pe care voi îl credeți prost și limitat.  De ce-i serviți doar promisiuni și nu-i demonstrați prin fapte? În timp ce voi promiteți că dețineți bagheta magică, pe țăranii români îi izbește în față realitatea dură în care se zbat să supraviețuiască.

Cum mai vedeți voi acum sărăcia în care se zbate țăranul român și cât de orbi deveniți brusc când sunteți aleși, când sunteți în posturi-cheie, când aveți pâinea și cuțitul și ați putea lua decizii pentru schimbarea destinului crud al țăranului român!