„Succesurile” echipei Oros: Nici proiecte, nici biștari!

Explicaţia oficială pe care ne-o livrează candid ministrul Agriculturii este că proiectul privind strategia de gestionare a apei „nu era suficient de verde”.
A fost verde închis în în noiembrie 2020, când a ajuns primul draft la CE, iar România era trecută cu cel mai verde program de rezilienţă – 64,8%! Ei bine, de atunci şi până acum strategia de gestionare a apei s-a decolorat în aşa hal încât le-a început să le miroasă a ... flori de nu-mă-uita nasurilor fine ale experţilor comunitari.

Ciudat este că în şase luni CE şi-a schimbat complet poziţia, atitudinea faţă de irigaţiile, de nevoile agriculturii româneşti. 

Nu cumva se încearcă blocarea acestui proiect din varii motive?!

Ministrul Oros are o explicaţie justificativă: “avem 9.600 de kilometri de canale principale. Unii au spus că ne-am prezentat cu soluţii învechite, dar noi porneam de la ceea ce aveam”. La care a adăugat ingredientele: soluţii tehnologice noi, impermeabilizare cu materiale prietenoase cu mediul, digitalizare, sisteme SCADA, iar soluţie mai verde decât ceea ce am prezentat noi nu cred că era.

Ei bine! Dacă se ştia că la UE tendinţa de inovare este în expansiune, de ce nu s-a venit cu un proiect NOU pe irigaţii, cu o strategie inovativă, cu o viziune dincolo de orizontul de gândire limitat al inteligenţei ministeriale? Sistemul de irigaţii trebuia reformat din temelii. Experţii au arătat că nu trebuie să urci apa din Dunăre pe 7 trepte de pompare să irigi culturile! De ce nu se fac mari acumulări şi gravitaţional prin canale, conducte apa să fie direcţionată spre marile câmpuri cultivate? Explica destul de bine (pentru Zf) Vasile Datcu, APA Brăila : „Noi avem o problemă structurală pentru că apa este împinsă de la vale la deal, în timp ce în celelalte ţări curge normal. De aceea, se uită şi cei de la Bruxelles la programul nostru de reabilitare pentru că ei ştiu că nu este sustenabil să investeşti decât pentru a reabilita treapta I şi treapta a II-a şi noi avem 7 trepte de pompare. Altminteri, nu rentează economic. Pentru un ha am nevoie de 1.000 t de apă şi pierderile de apă pe canal sunt de 20-30%.“

Ce-au făcut strategii hidropoliticii româneşti? S-au dus cu mortu’ (infrastructura principală de irigaţii) bine coafat, la impermeabilizat, digitalizat, tehnologizat să-l reînvie CE cu bani europeni!

Mai mult decât atât, ministrul Cristian Ghinea recunoaşte că nu a existat niciodată o posibilitate reală de includere a proiectului pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigații prin PNRR, deoarece a existat o diferență de viziune din partea CE!!

Deci, întâi, trebuie să punem la punct un sistem național de management al apei.

Să vedeţi dimensiunea prostiei sau a incompetenţei: din cele 15 măsuri propuse de MADR în PNRR, s-a aprobat finanţare doar pentru 3: desecare, pentru liceele agricole şi învăţământul dual, (cu Ministerul Învăţământului) şi platformele de colectare dejecţii (cu Ministerul Mediului).

S-a văzut limpede că în ministerul lui Oros nu există niciun... cap limpede?

Alte răsunătoare „succesuri” căzute la finanţare: reţeaua naţională de depozitare, distribuţie şi comercializare a produselor alimentare româneşti, băncile de gene şi proiectul privind colectarea lânei.

Întrebat cine se face rsponsabil pentru acest eşec, ministrul devine cinic şi ipocrit: „În primul rând nu este un eşec, aşa cum a fost alcătuit programul. Îmi este greu să găsesc un vinovat”

(Îmi vin în minte versurile lui Miron Radu Paraschivescu: al cărei final este: „Da’ acu am rămas bleg,/Amărât şi plin de jeg/Ca nărozii ăi mai mari /Nici proiecte, nici… biştari!”).