PĂȘUNEA, NECAZUL CEL MARE AL CRESCĂTORULUI. Cele mai multe mesaje pe care le primește AGROINFO vin de la crescătorii de animale care se plâng de modul de atribuire al pășunilor. Mulți crescători nu au pășune, iar cei care au reușit să încheie un contract de închiriere cu primăriile pentru un petec de pășune sunt nemulțumiți de valoarea chiriei, a redevenței stabilită pe hectarul de pășune de către consiliile locale. Sunt și localități unde consiliile locale au decis o taxă de pășunat pe cap de animal, nu pe hectar.
Spre exemplu, în comuna Vărădia din județul Caraș Severin, crescătorii de animale plătesc pentru pășunat o taxă anuală pe cap de animal., potrivit unei hotărâri adoptată de consiliul local. Crescătorii de ovine din zonă ne-au spus că pentru oi, taxa de pășunat este de 20 de lei/cap de ovină și suma crește dacă este vorba de bovine. Taxa de pășunat este egală cu subvenția APIA încasată anual de crescătorii de oi. Subvenția la ovine, ajutorul național tranzitoriu (ANT), pe care o încasează toți oierii de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), are un cuantum de circa 20 de lei/cap de ovină și acest cuantum scade în fiecare an cu circa 5%, pentru că această subvenție este acordată de la bugetul de stat în sistem regresiv. Practic, oierul ia subvenția de la APIA și o dă taxă de pășunat la primărie. Este doar un intermediar între APIA și primărie. Probabil, nivelul taxei de pășunat a fost stabilit în funcție de acest cuantum al subvenției. Subvenția de la APIA mi-o ia primăria pe pășune, spun supărați crescătorii. Dacă oierul are 500 de oi, înmulțim cu 20 de lei pe oaie taxa de pășunat și rezultă că plătește în fiecare an 10.000 de lei primăriei ca să aibă dreptul să-și pășuneze animalele.
Cu toate nemulțumirile, taxa de pășunat pe cap de animal sau pe UVM (unitate vită mare) este mai avantajoasă însă pentru crescătorii de animale decât chiria pe hectarul de pășune. Pe de o parte, au acces la pășune doar cei care au animale și asta este foarte important dacă ne gândim că-n multe localități pășunile au fost închiriate și unora care nu au picior de animal, iar pe de altă parte, suma plătită anual primăriei este mai mică decât în multe situații în care crescătorii sunt nevoiți să achite o chirie pe hectar.
De exemplu, în comuna Vermeș, tot județul Caraș Severin, crescătorii de animale ne-au spus că redevența pe hectarul de pășune s-a ridicat și la 4.050 de lei/ha/an. Cam 1.000 de euro pentru un hectar de pășune. O sumă uriașă! Cu certitudine, în acest caz, subvenția APIA nu le ajunge crescătorilor ca să achite chiria la pășune, mai trebuie să aducă bani de acasă. Presupunem că un crescător a închiriat de la primărie doar 5 hectare de pășune, o suprafață mică. Dacă facem un calcul, reiese că acel crescător achită anual primăriei suma de 20.250 de lei. Dublu față de crescătorii din comuna Vărădia și unde mai pui că oierii din Vărădia nu-și țin animalele doar pe 5 hectare, suprafață insuficientă pentru 500 de oi, câte am folosit în exemplul nostru.
Asociația Profesională a Ciobanilor din România (APC) i-a solicitat, săptămâna trecută, ministrului agriculturii Adrian Oros schimbarea legii pășunilor în sensul plafonării chiriei pe pășune și atribuirii corecte a pășunilor către crescătorii de animale din comuna respectivă, ei să fie cei care au prioritate. Dacă s-ar practica peste tot, în toate localitățile, taxa pe pășunat și valoarea acestei taxe să nu depășească o limită, de exemplu, jumătate din cuantumul subvenției APIA, probabil, pășunile ar fi folosite doar de crescătorii de animale și le-ar rămâne și lor ceva din banii încasați de la APIA, iar nemulțumirile, în mare parte, ar dispărea.
Potrivit datelor oficiale, România are 4,9 milioane de hectare de pășune, majoritatea în zonele de deal şi podiş. Necazul mare este că peste 10% din această suprafaţă a fost deja acoperită cu pădure, iar procesul este accelerat.