Să fii crescător de animale în România e un act de mare curaj!

Să înființezi o fermă de animale de la zero este astăzi un act de mare curaj în România. Fermele de ovine/caprine, spre exemplu, sunt duse mai departe pentru că, de cele mai multe ori, există tradiție în familie. Țăranul român spune: ești slugă la animale. Așa și este, spun crescătorii. Munca începe când abia apar zorii și se încheie când de mult s-a lăsat întunericul. Mulți crescători de animale nu mai pot duce greul, așa că renunță la ceva ce nu mai este profitabil.

Site-urile din România abundă de anunțuri prin care ferme de animale, ovine, bovine, caprine sunt scoase la vânzare. Crescătorii de ovine vând la bucată animalele din turmă, prețul unui animal începe de la 160 de lei și ajunge și la 2.000 de lei dacă e vorba de un berbec cu acte de origine. Fermele de vaci se vând și integral, la un preț stabilit pe fermă. Constrânși de necazuri, de lipsa ajutoarelor, fermierii renunță la zootehnie.

Cei mai mulți crescători de animale spun că-și vând fermele de sute de oi, de zeci de vaci, pentru că atunci când trag linia văd că au ieșit pe minus, că scot bani din buzunar ca să-și hărnească animalele, că profitul e nicăieri. Și dacă mai lovește și seceta, cum s-a întâmplat anul trecut, și explodează prețul furajelor, situația devine dramatică.

Ce-i descurajează pe crescătorii de animale? Cel mai mult, indiferența decidenților din agricultură. Zootehnia este la pământ și nu i se întinde o mână de ajutor. Subvenția cea mai populară, subvenția mică, așa cum îi spun crescătorii, ajutorul național tranzitoriu, plătit din bugetul de stat, a fost coborât anul acesta la o sumă infimă, 5 lei pe cap de vacă, 10 lei pe cap de ovină și caprină, s-a tăiat din banii crescătorilor pentru că Ministerul Agriculturii, a justificat ministrul Adrian Oros, a primit un buget anul acesta mai mic cu 40% decât anul trecut. Astfel, pentru anul 2020, ajutorul național tranzitoriu, achitat anul acesta de APIA crescătorilor, nu-i ajută pe aceștia cu nimic. Crescătorilor de vaci le este promis un ajutor Covid. Proiectul de ordonanță de urgență este publicat de aproape două luni pe site-ul oficial al Ministerului Agriculturii și nu se știe cât vor mai aștepta crescătorii până vor încasa banii, pentru că deocamdată nu a fost aprobat de Guvern. De fapt, acest ajutor nu este altceva decât diferența de plată la ajutorul național tranzitoriu. Cei 225 de milioane de lei alocați pentru plată au fost luați din bugetul ANT.

Sprijinul cuplat din zootehnie, subvenție europeană cu un cuantum mai mare, e dificil de obținut din pricina condițiilor mai restrictive. Înainte de a obține această subvenție, crescătorii trebuie să scoată bani din buzunar ca să se înscrie în controlul oficial al performanțelor, să-și cumpere animale cu certificate de origine, să le înscrie în registrele genealogice ale raselor, să aibă un număr minim de animale eligibile pentru această plată, minim 10 vaci și minim 150 de ovine.

Când vine vorba de pășune, ce să mai spunem, necazurile sunt cu duiumul. Primăriile, în multe cazuri, nu sunt de partea crescătorilor de animale. Se duce o luptă crâncenă pentru o palmă de pășune, crescătorii de subvenții le-au luat-o înainte crescătorilor adevărați de animale și au pus mâna pe pășuni. Aproape în fiecare colț de țară e un scandal cu pășunile. Nu mai vorbim de chiria pe hectarul de pășune care a ajuns la sume uriașe acolo unde s-au organizat licitații.

Prețul produselor din ferme este sub prețul de producție. După o muncă istovitoare, crescătorii de vaci abia vând litrul de lapte cu 70-80 de bani, în cel mai bun caz cu un leu. Prețul kilogramului de carne, în scădere, dar la raft, în creștere. Lâna oilor nu mai are preț. nu o mai cumpără nimeni, pentru că sunt prea puține centre de colectare și prelucrare a lânii. Ajutorul la lână de un leu, doi lei, cât era pe kilogram, nu mai există. A fost desființat cu promisiunea că se va pune un alt ajutor în loc pentru oierii din România. Nu s-a întâmplat asta.

Exportul de animale vii, o gură de oxigen pentru crescătorii de animale, este pe cale să devină o amintire, se știe că la nivelul Uniunii Europene există și o comisie de anchetă pentru bunăstarea animalelor în timpul transportului, regulile s-au înăsprit, voci europene cer interzicerea acestui export, scandalurile cu nave cu animale scufundate sau cu ovine, bovine transportate în condiții improprii s-au înmulțit.

Până la urmă, pe crescătorul de animale din România îl mai rețin doar pasiunea, dragostea pentru animale, și curajul de a duce tradiția familiei mai departe.