Raport Curtea de Conturi: Ajutorul pentru crescătorii de vaci de lapte, insuficient și prost direcționat!

Uniunea Europeană a luat măsuri ample pentru a sprijini fermierii în timpul perturbărilor de pe piața laptelui din perioada 2014‑2016. Reacția UE la interdicția impusă de Rusia asupra produselor lactate a fost rapidă. Totuși, potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene, nevoile reale ale producătorilor nu au fost suficient evaluate, iar ajutorul acordat nu a fost suficient de bine direcționat. UE s-a străduit să pună în aplicare experiența pe care a acumulat-o în timpul perturbărilor din perioada 2014‑2016 pentru a îmbunătăți gestionarea potențialelor crize viitoare din sectorul laptelui.

La începutul anilor 2010, fermierii din unele state membre ale UE au crescut semnificativ producția de lapte, profitând de prețuri mai ridicate, care au atins nivelul maxim la începutul anului 2014. În august 2014, într-un moment în care exporturile UE către China înregistrau o încetinire, Federația Rusă a interzis importul de produse lactate din statele membre ca răspuns la sancțiunile aplicate de UE în legătură cu situația din Ucraina. Toți acești factori au condus la un dezechilibru între cerere și ofertă în întregul sector până la jumătatea anului 2016. Politica agricolă comună (PAC) a UE oferă mecanisme care atenuează astfel de situații, inclusiv plăți directe pentru stabilizarea veniturilor fermierilor, măsuri de intervenție pe piață, cunoscute sub denumirea de „plasă de siguranță”, care urmăresc sprijinirea prețurilor prin eliminarea temporară a surplusurilor de produse, și măsuri excepționale de contracarare a perturbărilor pieței.

„Producția de lapte reprezintă o parte importantă a sectorului agricol al UE, iar Comisia Europeană a întreprins, împreună cu statele membre, anumite acțiuni pentru a sprijini veniturile fermierilor în timpul perturbărilor de pe piață din perioada 2014‑2016”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport. „Comisia trebuie să fie însă mai bine pregătită în viitor pentru a răspunde mai eficient la potențialele crize din sector.”

Curtea concluzionează că Comisia Europeană a reacționat rapid la interdicția impusă de Rusia. După ce a estimat volumul pierderilor rezultate din nerealizarea exporturilor de unt, de brânză și de alte produse lactate, Comisia a emis – deja până la sfârșitul anului 2014 – un prim pachet de sprijin financiar excepțional pentru fermierii din țările baltice și din Finlanda, care au fost cele mai afectate țări. Curtea a remarcat însă, de asemenea, că Comisia a avut nevoie de mai mult timp pentru a remedia dezechilibrele subiacente de pe piață. Comisia a furnizat fonduri UE în valoare de aproximativ 390 de milioane de euro pentru reducerea voluntară a producției, disponibile în întreaga UE, dar, ca reacție la nivelul minim istoric al prețurilor, mulți fermieri își reduseseră deja producția de lapte înainte ca aceste măsuri de ajutor să fie puse în aplicare.

În pofida efectului de stabilizare a veniturilor produs de plățile directe, a căror pondere în veniturile fermelor de lapte a ajuns la aproximativ 35 % în 2015 și în 2016, producătorii de lapte se pot confrunta cu probleme de flux de numerar după o scădere bruscă a prețurilor. Comisia a încercat să soluționeze această problemă, dar nu a evaluat amploarea dificultăților legate de fluxul de numerar cu care se confruntau fermele de lapte. Curtea a constatat că cuantumul resurselor disponibile – mai degrabă decât nevoile reale – a avut un rol major în alocarea bugetară. Statele membre au favorizat măsuri excepționale care erau simplu de pus în aplicare și au optat pentru o distribuție la scară largă a fondurilor, fără să asigure cu adevărat direcționarea ajutorului.

Pentru a finanța măsurile excepționale pe care le-a adoptat în perioada 2014‑2016, Comisia a luat în considerare posibilitatea de a face apel la propria „rezervă pentru situații de criză în sectorul agricol”, dar, în cele din urmă, nu a procedat astfel. Pentru a fi pregătită pentru crize viitoare, precum cele care ar putea fi cauzate de o pandemie, Comisia a încercat să se bazeze pe lecțiile învățate. În special, pentru PAC 2021‑2027, ea a propus consolidarea rolului și a impactului potențial al rezervei pentru situații de criză prin flexibilizarea utilizării acesteia. Potrivit Curții, Comisia nu a evaluat însă în mod adecvat efectele măsurilor luate de statele membre, deși acest lucru ar putea contribui în mare măsură la creșterea nivelului de pregătire pentru orice perturbări viitoare ale pieței.

Informații generale

Producția de lapte de vacă este al doilea cel mai important sector agricol al UE ca valoare (59,3 miliarde de euro în 2019), reprezentând aproximativ 14 % din producția agricolă. Germania, Franța, Țările de Jos, Polonia, Italia și Irlanda se numără printre principalele țări producătoare de lapte din UE. În perioada 1984‑2015, UE a aplicat un sistem de cote de lapte, prin intermediul căruia a încercat să limiteze producția totală de lapte pe teritoriul său. Începând din 2009, cotele totale ale statelor membre au crescut treptat, până la abolirea sistemului în 2015.

În decembrie 2019, Curtea a raportat cu privire la utilizarea unor măsuri excepționale pentru stabilizarea veniturilor fermierilor în sectorul fructelor și legumelor. Prezentul raport se concentrează asupra producătorilor de lapte din UE.

Raportul special 11/2021, intitulat „Sprijin excepțional pentru producătorii de lapte din UE în perioada 2014‑2016 – Potențial de îmbunătățire a eficienței viitoare”, este disponibil în 23 de limbi ale UE pe site-ul Curții (eca.europa.eu)

Curtea prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care le formulează Curtea în aceste rapoarte sunt puse în practică.