Nu au voie să comunice presei nici măcar programul întâlnirilor, dar au conduită vestimentară. N-au voie să dezvăluie informaţii cu caracter public, dar au ţinută business, prevăzută în „Codul de conduită al personalului contractual din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale”.
Agricultura arde şi AFIR-ul se scarpină. Angajaţii n-au voie cu blugi la lucru, dar musai să-şi atârne cravată la gât. De ce? Ca să pozeze în oameni serioşi în faţa fermierilor? Seriozitatea vine mai degrabă din modul în care angajaţii AFIR îşi îndeplinesc atribuţiile şi mai puţin din fandoseală. Fie ea şi vestimentară.
Desigur, raportată la deficienţele de comunicare cu terţii, problema cu ţoalele de serviciu pare o găselniţă. Ce te faci însă când informaţiile publice care vizează activitatea AFIR sunt ţinute sub cheie de parcă ar fi secrete de stat?! Sau dacă ele nu pot ajunge din teritoriu către mass-media decât cu avizul „şefului de la centru”? În acelaşi cod de conduită al AFIR scrie negru pe alb că „este necesară verificarea materialelor de presă care urmează a fi emise către mass-media (...) de către Directorul Direcţiei Relaţii Publice, iar publicarea se face numai cu aprobarea Directorului General al Agenţiei... Directorul General este singura persoană care poate exprima punctul de vedere oficial al Agenţiei”.
Grav? Foarte grav? Strigător la cer? DA. Pentru că, spre exemplu, o colegă a încercat să afle programul întâlnirilor (oficiale) ale angajaţilor AFIR cu fermierii dintr-un anumit judeţ. La solicitarea fermierilor. I s-a răspuns, cu toată bunăvoinţa, că nu se poate. Că e necesară aprobarea „generalului”. A directorului general. Un alt coleg din ţară s-a lovit de aceeaşi barieră închisă în faţa comunicării. Anul trecut, ministrul Irimescu a luat o decizie similară, având drept scop cenzurarea transmiterii către presă a informaţiilor cu caracter public din toate instituţiile subordonate MADR. A renunţat imediat ce i s-a explicat că presa agricolă nu e duşmanul agriculturii. Dimpotrivă... Nu mai vorbim de dreptul la liberă exprimare şi de accesul la informaţiile de interes public.
Dar dacă aşa stau lucrurile la AFIR iar noi, jurnaliştii de presă agricolă, nu ne putem practica meseria din cauza lui „nu pot declara decât cu aprobare de sus”, am cerut lămuriri de la şeful instituţional suprem: ministrul agriculturii. L-a întrebat un coleg, în cadrul unei conferinţe de presă, de ce OJFIR-urile nu comunică, folosindu-se de scuza unei oprelişti de la centru, fie ea AFIR sau MADR? Daea a spus că nu există aşa ceva. Ba chiar a confirmat că recomandarea sa a fost „comunicarea la cel mai înalt nivel"!!! Ori n-a ajuns şi la AFIR vorba ministrului ori instituţia subordonată îşi cam face de cap într-o lume agricolă şi rurală care are cu adevărat nevoie de comunicare. „Împreună creştem satul românesc” - acesta e sloganul agenţiei. Împreună cu cine, domnilor?