Potenţial este... Ştim. Dar ce faceţi cu el?!

Ne-o spun şi străinii aceia care aproape au devenit români prin căsătorie, copii şi business, care văd uriaş cum ne complacem în extreme. De la exaltarea de genul „nimeni nu face brânza mai mare ca noi!” până la „ce mare brânză am făcut noi!”...

M-am cam săturat să aud gogoriţele cu România care poate să dea de mâncare emisferei cereşti patronate de Steaua Polară. Ba chiar am putea oferi carne de oaie, spre exemplul maxim al potenţialului mioritic, şi extratereştilor. Dar încă nu au înţeles omuleţii verzi că la noi nu există loc pentru intermediarii klingonieni. Pe când noi importăm de o juma' de milard de euroi carne de porc! Şi n-avem puncte de sacrificare pentru miei! Şi piaţa e tot în tranziţie...

Cât priveşte profesionlismul, ei bine, aici suntem la cel mai mare potenţial neexploatat vreodată. Aşa cum se ştie, din vremuri imemoriale, avem printre noi personaje care posedă cele mai vaste cunoştinţe despre cum să ridice nimicul la puterea ridicolului. Cu fraze pompoase şi autoamăgire îşi dau singuri diplome de excelenţă. Apoi se mai şi aplaudă cu toată forţa, de au palmele bătătorite precum plugarii lui George Coşbuc. (Doar că plugarii, cu tot respectul, au mâini crăpate de atâta muncă!) Sau, în cel mai bun caz, pun respectivii câţiva lătrători la lună să le binecuvânteze eforturile.

Cam aşa se perindă prin ţară cei afoni de agricultură, dar care lălăie cu jelanie despre cât de mult ne fură alţii averile şi avuţia ţării pe care, culmea, le vindem tot noi pe la diverşi muşterii. Aşa cum îşi vând unii şi sufletul la cel puţin trei divizii de draci împieliţaţi. Nu mai vorbesc că, la ceas de seară, cei care dezbat problemele acestei naţii de ciobani (nu prea ortomani şi cu baltagul nedat la tocilă şi nici la pietroi de cam multă vreme) nu mănâncă nici oaie şi nici nu consumă din brânza de burduf, dar le ştiu cel mai bine gustul. Tot felul de specialişti în nimic vorbesc axiomatic despre tot şi despre orice şi emit teoreme ale guguştiucului eunuc.

Aşa se face că în România apar tot felul de situaţii de genul moţiunii de cenzură contra propriului guvern şi tot soiul de chestiuni haioase, cum a fost recent deschiderea oficială a IndAgra abia a doua zi, din pricină că preşedintele nu putea în prima zi. E ca şi cum am atesta naşterea copilului abia după ce se trezeşte din beţie tatăl...

Potenţialul României este precum fata morgana. Sau ca balurile la care nimeni nu dansează decât, poate, cu amorul propriu. Şi, evident, acest potenţial este într-o continuă extindere spre nesfârşire. Precum o gogoaşă în faşa aluatului... 
E toamnă. Miroase a campanie electorală. Între timp, agricultura noastră produce. Agricultorul ştie să folosească potenţialul. Şi o face bine!