UE: Tot mai aproape de un cod de bune practici european

O comunicare a Comisiei mai demonstrează şi că piaţa internă de alimente este încă fragmentată în funcţie de produse şi de statele membre.

Evoluţia preţurilor alimentelor a stârnit în ultimul timp îngrijorări în legătură cu funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente. Scăderea drastică în 2008 a preţurilor pentru produsele agricole de bază nu s-a concretizat încă în reducerea preţurilor alimentelor, nici la nivel de producător şi nici la nivel de consumator. În ultimele luni, această situaţie a devenit din ce în ce mai evidentă în sectorul produselor lactate.

„După cum indică evoluţiile de dată recentă de pe piaţa produselor lactate, se întâmplă din ce în ce mai des ca între preţul pe care îl obţine fermierul şi preţul plătit de consumator în magazine să nu existe nici o legătură. Împreună cu autorităţile naţionale, ne vom dubla eforturile pentru a asigura funcţionarea eficientă a lanţului de aprovizionare de la fermă la consumator.

Voi cere Grupului de experţi la nivel înalt pentru sectorul laptelui să analizeze cu atenţie concluziile acestui raport şi să recomande luarea de măsuri, dacă este cazul.

Trebuie să ne asigurăm că fermierii noştri producători de lactate pot obţine venituri decente, atât în prezent, cât şi pe viitor. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul producătorilor de alte produse agricole”, a spus Mariann Fischer Boel, Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

În acest context, Comisia a propus măsuri concrete la nivel comunitar şi de stat membru, ce vizează:

- promovarea unor relaţii durabile şi bazate pe piaţă între părţile implicate în lanţul de aprovizionare cu alimente, Comisia urmând să colaboreze cu statele membre pentru a identifica mai bine practicile contractuale neloiale care rezultă din inegalităţi în ceea ce priveşte puterea de negociere şi pentru a monitoriza aspectele legate de concurenţă din cadrul lanţului;

- creşterea transparenţei, Comisia publicând deja o primă versiune a instrumentului european de monitorizare a preţurilor pentru alimente, care va contribui la o mai bună înţelegere a modului în care evoluează preţurile din acest sector şi invitând statele membre să instituie servicii online uşor accesibile de comparare a preţurilor de consum pentru alimente.

Totodată, Comisia va institui o serie de măsuri menite să îmbunătăţească supravegherea pieţei produselor derivate din produsele agricole de bază, pentru a limita volatilitatea şi speculaţiile;

- promovarea integrării pieţei interne pentru alimente şi a competitivităţii tuturor sectoarelor aparţinând lanţului de aprovizionare cu alimente, Comisia urmând să revizuiască o serie de standarde de mediu şi de sisteme de etichetare a originii, susceptibile de a împiedica schimburile comerciale transfrontaliere şi să examineze măsurile care vizează practicile de limitare teritorială a aprovizionării.

Totodată, în special în sectorul primar, este necesar să se examineze posibilităţile de sporire a puterii de negociere a fermierilor, de exemplu prin înfiinţarea unor organizaţii de producători.

Până la sfârşitul lui 2010, Comisia va prezenta un raport referitor la progresul acestor propuneri, având în vedere, totodată, extinderea Grupului la nivel înalt pentru concurenţă şi industrie agroalimentară cu scopul de a crea un forum de discuţii pe tema lanţului de aprovizionare cu alimente.

Lanţul de aprovizionare cu alimente reuneşte sectoare importante – agricultură, industria agroalimentară şi reţeaua de distribuţie – care reprezintă, în total, peste 7% din procentajul de ocupare al forţei de muncă în Europa, aceste sectoare având un impact direct asupra tuturor cetăţenilor, în condiţiile în care fiecare gospodărie cheltuieşte în medie 16% din venituri pe alimente.

Comisia a urmărit evoluţia preţurilor la alimente, ca parte a unui exerciţiu de monitorizare a pieţei lansat în contextul revizuirii pieţei unice din 2007. În decembrie 2008, Comisia a publicat un raport intermediar cu titlul „Preţurile alimentelor în Europa”, inclusiv o foaie de parcurs care identifică principalele orientări aferente acţiunilor de politică.