Crescătorii de vite din Uniunea Europeană se confruntă cu o situaţie dificilă. Ultimele cercetări statistice arată o reducere continuă, în acest an, a efectivelor de animale. Din păcate, situaţia nu pare a fi mai bună nici anul viitor, când numărul de capete va continua să scadă.
Franţa va rămâne principalul producător din UE, cu 1,51 milioane de tone de carne produsă. Pentru 2010, creşterea numărului de animale vii, estimată la 6%, va determina o scădere cu 3% a cantităţii de carne procesată, până la valoarea de 1,47 milioane de tone.
Efectul principal al acestei situaţii va fi creşterea importurilor de carne „brută” cu 2%, până la 400.000 de tone.
În Germania, estimările indică o scădere cu 7% în acest an la cantitatea de carne de vită procesată, mai ales din pricina furnizărilor din producţia internă reduse, dar şi din cauza exporturilor germane de animale vii. Pentru 2010, specialiştii apreciază că producţia netă se va diminua pe măsură ce şi populaţia va consuma mai puţină carne.
Piaţa britanică, apreciată ca fiind consumatoare tradiţională de carne roşie, a fost una stabilă în 2009. Livrarea în creştere a cantităţii de animale vii destinate abatorizării, calitatea mai bună a cărnii şi greutatea mai ridicată a carcasei, dar şi scăderea numărului de capete de bovine exportate vii, au susţinut producţia britanicilor, evitându-se astfel scăderea pieţei. Spre exemplu, în luna iunie a acestui an, producţia industriei insulare era cu 3% mai mică decât în iunie 2008.
În 2010, pentru Marea Britanie nu sunt aşteptate mişcări spectaculoase pe piaţă, iar estimările conduc către o producţie de 855.000 de tone.
Polonia se poate mândri cu o creştere a producţiei cu 9%, până la 410.000 de tone, ca urmare a deciziei crescătorilor de a renunţa la un număr mare de animale, în ideea de a profita de preţul mare oferit de procesatori pentru animalele vii la jumătatea anului trecut.
Desigur, această creştere, oarecum artificială, va fi urmată, în 2010, de o scădere de 6%. Pentru piaţa italiană, în perioada următoare se aşteaptă o stagnare a producţiei, tendinţă susţinută de importurile de animale vii.