Printr-o circulară de uz intern, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pare determinat să reintroducă cenzura!
În adresa cu nr. 310600/din 29 decembrie 2015, destinată aparatului central al MADR şi a instituţiilor subordonate se precizează, sub semnătura ministrului Achim Irimescu, că, începând cu data menţionată, orice declaraţie/interviu/sincron acordate mass-media (presei scrise, radio/TV, online), participarea în emisiuni radio/TV/online, precum şi toate comunicatele/informările de presă vor face obiectul unei avizări prealabile din partea ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu.
Motivaţia ar fi transmiterea în mass media a unor informaţii şi mesaje unitare cu privire la activitatea desfăşurată atât în cadrul MADR şi a instituţiilor subordonate, respectiv direcţiile pentru Agricultură, APIA, AFIR, ANIF, ANPA, oficiile de reproducţie în zootehnie...
În finalul adresei se menţionează că toate diligenţele privind avizarea - atât a materialelor, cât şi a prezenţei în emisiuni radio/TV - se vor face prin intermediul Biroului de presă al MADR.
Aşadar, această uluitoare decizie ministerială nu face altceva decât să îngrădească dreptul la exprimare liberă, la opinie a şefului de instituţie, dar şi dreptul fundamental al cetăţeanului la informare prin intermediul mass-media. Această circulară îi conferă ministrului Agriculturii atribuţiuni sporite în sensul avizării oricăror activităţi mediatice, fie ele interviuri/declaraţii mass-media, participarea în emisiuni de radio/TV on line, precum şi comunicate sau informări de presă.
Surprinderea multor jurnalişti este cu atât mai mare cu cât şeful MADR, Achim Irimescu trece drept un eurocrat deschis la comunicare. Întrucât adresa semnată de ministru a creat destulă confuzie în sistem, MADR a fost nevoit să vină, zilele trecute, cu o nouă adresă cu precizarea că pentru informaţiile publice, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, nu mai este nevoie de avizul prealabil al ministrului. Dar, şi această precizare este destul de vagă, complicând şi mai mult lucrurile. Cine stabileşte care sunt informaţiile de interes public?
Aşadar, activitatea desfăşurată în cadrul MADR şi a instituţiilor subordonate ar putea fi cenzurată, sub comandă, sub avizare, la dispoziţia ministrului care poate să avizeze sau nu dreptul de a face declaraţii presei! Se ştie că piaţa mass-media este una dinamică şi că există, realmente, o competiţie între instituţiile media - presa scrisă sau audio-vizuală. În aceste condiţii rapiditatea transmiterii la public este vădit stânjenită, dacă nu chiar blocată de avizul prealabil al ministrului care de multe ori nu este disponibil, fiind angrenat în alte activităţi, uneori externe. Şi apoi, cât de democratic este faptul că ministrul trebuie să controleze - prin avizare - toate interviurile/declaraţiile mass-media, participarea în emisiuni de radio/TV on line, precum şi comunicate sau informări de presă?
Presa este considerată a fi câinele de pază al democraţiei. Accesul tot mai îngrădit la informaţie pare a fi preocuparea ministrului. Să nu ne mai mirăm dacă în momentul avizării unui comunicat de presă sau a unei informaţii să fie solicitat şi textul care urmează a fi publicat sau să fie înaintate mesajele, temele şi ideile care vor fi tratate şi expuse în cadrul emisiunilor sau interviurilor radio-TV! Se ştie că activitatea în cadrul ministerului şi a instituţiilor aflate în subordonare nu întotdeauna atinge criteriile cerute de performanţă. Sunt multe neajunsuri! Ori, tocmai prin această avizare şi control ministerial se poate bloca accesul la popularizare, la informarea publică!
Ne întrebăm DE CE ACEASTĂ DECIZIE a ministrului Irimescu? Să fie oare "vinovate" informaţiile apărute în ultima vreme în presa de specialitate despre anomaliile şi disfuncţionalităţile unui sistem ale cărui victime sunt fermierii? Sau faptul că unii jurnalişti agrarieni au aflat înaintea unor funcţionari publici din teritoriu şi au publicat informaţii privind subvenţiile, plăţile şi alte măsuri de maximă importanţă pentru agricultura românească? Sau a deranjat faptul că unii angajaţi ai statului au ieşit public, în mass-media, să laude, pe bună dreptate, realizările instituţiei într-un anumit judeţ? Sau că, dimpotrivă, au incriminat anumite abuzuri? Cine şi de ce a fost "deranjat"? Ajungem din nou în situaţia de a trimite întrebările la avizat înainte de realizarea unui interviu? Sau dacă solicităm opinia unui director de instituţie agricolă din teritoriu acesta va intra brusc în silenzio stampa?
Prin aceste rânduri vrem să tragem un semnal de alarmă. Acest gen de reglementări în interiorul instituţiilor publice centrale, regionale şi locale nu constituie decât derapaje de la un parcurs democratic şi transparent, aducând atingere libertăţii de exprimare a individului, a cetăţeanului. Vorbim totuşi de instituţii publice, de bani publici, de bani europeni, de dreptul de a informa şi de a fi informat!