Profeţiile lui Rădulescu

Unii dintre noi îşi mai amintesc cum l-am considerat atunci, pe Brucan, aproape cu toţii, drept un „nebun” care nu ştie ce vorbeşte.
Ei bine, astăzi, la mai bine de 20 de ani de la declaraţia cu pricina, noi toţi, suntem obligaţi să-i dăm dreptate politologului. Ba, chiar mai mult de atât. Constatăm cu stupoare că Brucan a fost cam optimist în aprecieri.

Mi-am amintit de Silviu Brucan zilele trecute auzind o altă declaraţie, făcută, de data aceasta, de către secretarul de stat Adrian Rădulescu, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) despre viitorul agriculturii României. Cu prilejul unui târg, Rădulescu afirma că : „ Mai avem nevoie de 15-20 de ani pentru a ajunge la o agricultură performantă”, referindu-se, desigur, la dezvoltarea agriculturii autohtone.  Dacă în urmă cu 20 de ani m-am îndoit de vorbele lui Silviu Brucan, astăzi, nu mă mai mir de cele ale lui Rădulescu. Constat însă, încă o dată,  cu tristeţe,  cât de departe suntem noi, românii, ( şi ) din punct de vedere agricol, comparativ cu europenii.
Până la urmă contează mai puţin cauzele ori  numărul exact de ani. Ceea ce pe noi ne doare cel mai tare este însăşi existenţa unei diferenţe mari, late, vizibile cu ochiul liber dintre noi şi alte ţări europene. 

Ironia vine însă din altă parte. Să mă explic. Ca ţară ieşită din comunism era natural să existe diferenţe de dezvoltare faţă de ţările vestice îndeosebi. Într-un fel era planificarea lui Ceauşescu şi în alt fel marketingul capitalist. Numai că deosebirile dintre „noi” şi „ei” ar fi fost mai explicabil să se regăsească cu precădere în domenii „grele”, precum tehnologie, construcţii de maşini, cercetare poate chiar şi comerţ. Agricultura, ţinând cont tocmai de specificul şi potenţialul României, ar fi trebuit să aibe cel mai puţin de recuperat. În realitate, simţim asta cu toţii zi de zi, agricultura a rămas „cenuşăreasa” economiei în vreme ce alte domenii, cum sunt telecomunicaţiile şi comerţul, bunăoară,  s-au dezvoltat exponenţial în ultimii 20 de ani. De aceea, de fapt, mâhnirea noastră este şi mai mare. Pentru că realmente am fi putut, dar n-am făcut...

Măcar ca acest lucru să ne ambiţioneze acum, în mod sigur putem face asta,  şi să învăţăm mai bine şi mai repede din greşelile trecutului. Astfel încât peste doar câţiva ani să ne amintim cu vădită satisfacţie de declaraţia lui Rădulescu. Şi să constatăm cu bucurie că secretarul de stat s-a înşelat. În ceea ce priveşte numărul mult prea mare de ani anticipat, desigur.