Cine şi cum „sparge” ouăle româneşti?

Încă din 2010, primele majorări ale preţurilor la furaje nu prevesteau nimic bun pentru viaţa producătorilor autohtoni de ouă de consum. Din păcate, majorările ulterioare ale costurilor au vulnerabilizat la extrem afacerile din acest domeniu. Practic, în prezent, lupta pentru supravieţuire a devenit cruntă.

La un moment dat, acţionarii au avut de ales între a aduce bani de acasă şi a trage obloanele fermelor. Societăţile mai mari, cu teren propriu, au încercat să niveleze pierderile la limita suportabilităţii. Producătorii mai mici au nevoie însă de un miracol.

Nici înainte de scumpirea furajelor, producătorii de ouă de consum nu o duceau grozav. Cei care însă deţineau teren suficient şi îşi chibzuiau la maxim costurile, reuşeau să scoată un mic profit. Scumpirea preţurilor la furaje, concomitent cu creşterea celorlalte cheltuieli, a căzut cum nu se poate mai rău pe capul managerilor de avicole. Ce opţiuni mai au aceştia în momentul de faţă?

Răspunsurile obţinute de noi sunt, în majoritatea cazurilor, dezarmante. Ce şanse mai poţi avea când furajele costă dublu iar costul acestora reprezintă două treimi din cheltuieli? Şi când lupţi cu firme care au o marjă de 24 la sută din preţ, reprezentând TVA făcută cadou de un stat incapabil să-şi protejeze fermierii?

Resuscitarea afacerii prin infuzie proprie de capital nu reprezintă decât o soluţie pe termen scurt în speranţa că piaţa, într-o formă ori alta, îşi va reveni.

De fapt, ceea ce se petrece astăzi în acest sector este asemănător cu ceea ce întâlnim în mod obişnuit şi în alte domenii, agricole şi conexe: marfa fără plata TVA se impune în faţa produselor fiscalizate.

Diferenţa de 24 la sută, cât reprezintă plata TVA, este suficient de mare pentru a-i ridica pe unii, în detrimentul altora.
Răspunsuri la întrebările legate de soarta avicultorilor am aflat direct de la producătorii români de ouă de consum.


Ilie Van: „Evaziunea cu neplata TVA, principala sursă a necazurilor”

Potrivit statisticii Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), între producţia internă de ouă de consum din 2010 şi cea din 2009 nu există diferenţe semnificative.

„În 2010 s-au produs în ferme specializate 1341 milioane ouă faţă de 1380 milioane de ouă în 2009. Diferenţa este nesemnificativă. Pentru prima parte a anului 2011 nu estimăm o creştere sau o diminuare a producţiei de ouă”, declară Ilie Van, preşedinte UCPR.

Cum se explică atunci faptul că afacerile majorităţii producătorilor români au ajuns la limita de subzistenţă? Şeful UCPR este de părere că importatorii pur şi simplu ignoră plata TVA, reuşind prin acest mod să creeze o puternică presiune pe piaţa locală.

„Nu există diferenţe între preţurile din fermele noastre şi preţurile pe care le au ouăle din import la galantar, întrucât preţurile se formează pe piaţă ca intersecţie între cerere şi ofertă. Există diferenţe în ceea ce priveşte concurenţa între diverşi importatori şi producţia internă, pentru că toţi importatorii NU plătesc TVA la buget (evazionează TVA-ul) şi în felul acesta concurează neloial producţia internă”, afirmă Ilie Van.

Cine este vinovat?

În privinţa vinovăţiei pentru actuala situaţie în care au ajuns producătorii români, Ilie Van este categoric: singurul răspunzător este statul român. În loc ca nivelul TVA să descurajeze evazioniştii, dimpotrivă, măsura creşterii TVA a făcut ca afacerile celor care operează fără forme legale să înflorească.

„Aici, statul nu a făcut nimic pentru a proteja producătorii interni, iar dacă acest lucru va continua probabil că mulţi crescători de găini ouătoare nu vor mai putea face faţă acestei concurenţe neloiale. Creşterea TVA a făcut şi mai atractivă evaziunea.

Sunt convins că statul va colecta mai puţini bani din TVA decât atunci când TVA-ul era de 19 la sută. În România, preţul la fermă este sub preţul realizat de fermierii din ţările care exportă în ţara noastră”, explică Ilie Van.

Reprezentantul UCPR consideră că fără o susţinere din partea statului, atât pentru asigurarea unui cadru concurenţial corect cât şi prin subvenţii, pe producătorii autohtoni îi aşteaptă vremuri şi mai grele. „În momentul de faţă preţurile sunt sub costurile de producţie, mai ales în ultimul timp, când preţul cerealelor a crescut foarte mult şi iarna a înregistrat temperaturi foarte scăzute.

În plus, producătorii au nevoie de ajutorul statului. Principalele probleme din sector sunt: concurenţa neloială cauzată de evaziunea cu TVA-ul, creşterea preţurilor la furaje, mai ales la cereale, lipsa fondurilor pentru investiţii - mai ales pentru schimbarea cuştilor, lipsa creditării şi reticenţa băncilor de a finanţa producătorii”, declară Ilie Van.

Ce spun producătorii?

AVICOLA LUMINA
De la rău, la agonie

În 2010, producătorii români de ouă de consum au fost obligaţi să facă faţă presiunii preţurilor furajelor, pieţei negre dar şi creşterilor de costuri cu energia şi întreţinerea. În vara anului trecut, în România se puteau găsi printre cele mai ieftine ouă din întreaga Uniune Europeană.

“Producţia internă de ouă consum a înregistrat în cursul anului 2010 o uşoară descendenţă, dar a fost suplinită de importurile masive din Polonia şi Bulgaria, păstrându-se evoluţia uşor ascendentă din ultimii doi ani. Valoric, preţul ouălor la nivelul UE este inferior anilor 2008, 2009.

România a pierdut teren în ultimii ani în ceea ce priveşte preţul ouălor, deţinând în luna iulie 2010 al doilea loc în UE printre ţările cu preţ mic”, susţine Vasile Bunduc, director Avicola Lumina.

Reprezentanţii Avicola Lumina caracterizează piaţa ouălor din 2010 drept ca pe una extrem de imprevizibilă: “În 2010, după primele patru luni, preţul ouălor s-a prăbuşit pur şi simplu, ajungând ca în luna iulie 2010, preţul să scadă la 56% comparativ cu luna martie 2009.

Primele semne de revigorare au fost înregistrate în august 2010, când piaţa a început să urce uşor. În luna august am avut o uşoară creştere, de trei procente, comparativ cu luna martie”.

În 2010, preţul ouălor a suferit variaţii semnificative. Evident, acestea au fost influenţate şi de stocuri, însă factorul principal îl reprezintă piaţa neagră.

“În luna mai, la poarta fermei preţul a coborât la 0,10 lei/ou, din cauza stocurilor create după perioada de Paşte, când au fost importuri masive de ouă, precum şi din cauza campaniei media de discreditare a ouălor provenite de la găini crescute în baterii. În această perioadă au mers la industrializare (praf ouă, ouă lichide) cantităţi importante de ouă”, explică Vasile Bunduc.

Importurile mai lovesc o dată

În octombrie 2010, piaţa neagră mai dă o lovitură producătorilor autohtoni. “După o creştere înregistrată în luna octombrie, din cauza concurenţei neloiale a importurilor din Polonia şi Bulgaria, preţul ouălor a înregistrat o nouă cădere”, susţin specialiştii Avicola Lumina.

Probabil cel mai relevant este să comparăm piaţa noastră cu cea poloneză: în Polonia preţul pe piaţa internă era de 7,16 eurocenţi pe ou, iar supraproducţia a fost exportată în România cu 4,2 eurocenţi pe ou. „Firmele poloneze au scăpat de stocuri, pe fondul bulversării pieţei româneşti, unde legea este făcută de către evazionişti”, declară reprezentanţii Avicola Lumina.

Vânzările, adaptate la consumatori

În ceea ce priveşte vânzările, reprezentanţii Avicola Lumina susţin că prin sistemul de retail modern se comercializează aproximativ 40 la sută din volumul ouălor livrate, adică aproximativ 2.700.000 bucăţi, diferenţa fiind realizată prin reţeaua clasică.

În 2010, vânzările au scăzut cantitativ comparativ cu 2009, ca urmare unui program de retehnologizare a unităţii. În schimb, ca structură, Avicola Lumina a reuşit dezvoltarea comercializării sub brand prin listarea în noi reţele de magazine şi crearea de noi forme de ambalare şi promovare a consumului de produse româneşti: oferte speciale, cross promoţii (pui antistres plus caserolă de şase ouă).

Pentru 2011, Avicola Lumina îşi propune promovarea unor politici mai moderne de marketing: “Mizăm pe promovarea consumului de ouă româneşti, produse în condiţii stabilite de legislaţia UE, ouă provenite de la găini hrănite cu materii prime achiziţionate direct de la producătorii autohtoni.

Pentru anul 2011 ne propunem o legătură directă cu consumatorul final, prin dezvoltarea reţelei de magazine proprii”.

Potrivit unor analize detaliate, în ultimii ani a crescut consumul de ouă ambalate în detrimentul celor comercializate vrac, preferându-se formulele mici de ambalare (4, 6, 7, 9, 10, 15 bucăţi).

Cu ochii pe pierderi

În opinia conducerii Avicola Lumina, nu se va putea produce o creştere a preţului la ouă decât prin martie, aprilie: “În această perioadă, din cauza creşterii preţului la materiile prime, dar şi a preţului mic de vânzare a ouălor, producători importanţi sacrifică din efectivele de găini pentru a putea reduce pierderile.

În consecinţă, o creştere a preţului la producători se va resimţi abia în luna martie sau aprilie”. Preţurile de valorificare a ouălor sunt determinate în principal de doi factori: sezonalitatea ouălor produse în gospodăriile populaţiei, respectiv preţul materiilor prime.

Pentru anul în curs, marea provocare rămâne, de fapt, realizarea unui echilibru între costul de producţie şi preţul de vânzare.

În acelaşi timp, compania constănţeană aşteaptă de la autorităţi rezolvarea unor probleme mai vechi: lipsa subvenţiilor ori a altor forme de ajutor a producătorilor, fiscalitatea ridicată, economia subterană, concurenţa neloială, dobânzile creditelor folosite pentru retehnologizarea adăposturilor, menite să îndeplinească, aşa cum prevăd normele UE, condiţiile de bunăstare.

AVICOM VASLUI
Se importă masiv din Polonia şi Lituania

În opinia directorului SC Avicom Vaslui, Antoanela Aroboaie, în momentul de faţă, piaţa de ouă de consum este la mâna importatorilor, iar producătorii români sunt obligaţi să respecte preţurile impuse de către aceştia. „Costul de producţie al ouălor autohtone este mult mai mare decât preţul de desfacere, deci noi suntem într-o situaţie destul de proastă.

Piaţa este dominată puternic de  importurile masive de ouă din Polonia şi Lituania, iar importatorii vin cu preţuri mici”, declară Antoanela Aroboaie.

Ce variante au fermierii români la dispoziţie? Din păcate, nu foarte multe. Practic, singura soluţie poate veni din partea statului, care ar trebui să stopeze importurile ilegale. Până însă să vină sprijinul autorităţilor, producătorii încearcă să se descurce pe cont propriu.

“Nu avem la îndemână prea multe soluţii, ca atare, pentru a sprijini în continuare compania, asociaţii noştri au fost obligaţi să susţină financiar activitatea avicolă prin infuzie de capital. De asemenea, o altă soluţie este să creştem suprafeţele de teren luate în arendă.

Prin acest mod, desigur, încercăm să obţinem costuri cât mai mici posibil. Asta ca o soluţie pe termen scurt, pentru că pe termen lung avem nevoie de sprijin. Altfel, vom consuma ouă exclusiv din import”, explică Antoanela Aroboaie.

ONCOS CLUJ
La limita rentabilităţii

Reprezentanţii societăţii Oncos susţin că preţurile practicate în prezent pe piaţă sunt la limita rentabilităţii. În opinia lor, singura soluţie poate veni din partea statului prin acordarea de subvenţii producătorilor autohtoni: “Suntem la limită. Dacă nu se vor mai da subvenţii, nu cred că mai putem fi rentabili. Importatorii au ajuns să domine piaţa, noi nu putem concura cu ei în condiţiile de faţă din România”.

Cei de la Oncos susţin că ultima lovitură le-a fost dată de majorarea preţurilor la furaje, acestea crescând de la 0,82 lei kilogramul la 1,29 lei kilogramul. Calculele arată că pentru a fi rentabil, un ou ar trebui să fie produs cu 0,20-0,22 lei bucata.

Conform societăţii clujene, 76,25 la sută din cost îl reprezintă furajele, diferenţa fiind dată de cheltuielile cu medicamentele, întreţinerea, salariile etc.

În ultima perioadă efectivele au scăzut, ca şi preţurile de desfacere, în funcţie de piaţă. Compania clujeană îşi valorifică producţia prin magazine proprii dar şi prin alte reţele comerciale.

DESPRE PRODUCĂTORII ROMÂNI

Avicola Lumina, Constanţa - În anul 1971 a luat fiinţă Asociaţia Economică Intercooperatistă Lumina, unitate care, în anul 1991, s-a privatizat sub denumirea SC Avicola Lumina SA. Sediul s-a păstrat în vechiul amplasament din comuna Lumina, judeţul Constanţa.

În anul 1998 se modernizează producţia de pui de carne, investiţia ridicându-se la aproximativ 5 miliarde lei. În perioada 2003-2004 începe procesul de reorganizare a societăţii şi elaborarea unor programe de dezvoltare. Societatea se află în curs de certificare ISO9001 şi ISO14001.

La momentul actual, societatea numără trei ferme de găini ouătoare (324.000 capete) şi o fermă de tineret pentru înlocuire. Hibridul exploatat este RosoSL2002. Producţia medie pe ciclu este de 320 bucăţi. La puii de carne societatea a optat pentru hibrizii Cobb şi Arbor Acres, cu producţii de 250 capete/serie.

AVICOM VASLUI - Societatea Avicom S.A. a fost înfiinţată în 1991, la Muntenii de Jos, localitate situată în judeţul Vaslui. Principalele activităţi pe care le desfăşoară sunt: creşterea găinilor pentru ouă de consum şi creşterea puilor pentru carne.

ONCOS CLUJ - SC Oncos Impex SRL este o societate comercială cu capital integral privat, situată în judeţul Cluj. Principalul obiect de activitate este producţia şi comerţul en-gros şi en-detail cu produse alimentare: carne de pasăre, ouă, mezeluri, brânzeturi, produse preambalate dar şi creşterea şi abatorizarea păsărilor.

Eforturile managementului companiei au vizat dezvoltarea pe multiple planuri a brandului, fie că a fost vorba de realizarea unui flux de producţie integrat, fie că s-a investit enorm într-o largă reţea de distribuţie.

NOI TENDINŢE PIAŢĂ

Bătălia pentru mărci proprii. În ultimul timp, se observă tendinţa ca magazinele moderne, fie că sunt supermarketuri ori hypermarketuri, să îşi creeze mărci proprii de produse. Acest lucru amplifică concurenţa dintre produsele producătorilor, mai scumpe prin aplicarea unor taxe de magazine şi brandurile supermarketurilor. În cele mai multe situaţii, diferenţa de preţ între cele două tipuri de produse ajunge la 15-20 la sută.

Pretenţii noi ale consumatorilor. Accesul la informaţie conduce la creşterea nivelului de educaţie a consumatorului. Astfel, tot mai mulţi consumatori pun accent deosebit pe securitatea produselor, urmărind ca siguranţa alimentară să fie prioritatea numărul unu în alegerea unui produs.

Mai nou, consumatorii solicită informaţii detaliate, clare despre produs, originea sa şi metoda de producţie, pentru a lua decizia de cumpărare potrivită. De fapt, după cum se poate constata, noile politici comerciale au impus moduri de ambalare şi prezentare moderne, chiar dacă acest lucru generează cheltuieli suplimentare.

Ouăle ţărăneşti concurează importurile. O caracteristică a importurilor este sezonalitatea, ştiut fiind faptul că acestea cresc semnificativ în perioada anotimpului rece, din două cauze: creşte consumul şi dispar de pe piaţă ouăle produse în gospodării. Recent, importurile au fost ajutate să crească şi de către supermarketuri, prin mărirea volumului de achiziţii, unele efectuate direct de la exportatorii polonezi, fără filtrul importatorilor români.

ÎNTRE SĂNĂTATE ŞI MARKETING, LA LIMITA LEGII

Evenimentele petrecute în februarie 2010 au derutat consumatorii, afectând dramatic vânzările producătorilor autohtoni. Este vorba despre campania unor canale media împotriva producătorilor români care cresc găini la baterii, susţinând teoria “ouălor nesănătoase”.

Ca urmare, în supermaketuri s-a creat o isterie, cumpărătorii optând subit pentru ouăle provenite de la găini crescute în aer liber (1 RO) sau la sol (2 RO).

De-abia mai târziu, în urma retragerii afirmaţiilor cum că „ouăle provenite de la găini stresate sunt toxice”, consumatorii s-au reorientat spre ouăle produse de găini crescute în baterii, care au un preţ mai mic.

Pentru segmentul de cumpărători orientaţi către un stil de viaţă sănătos se produc aşa-numitele ouă bio, care, de fapt, sunt ouă îmbunătăţite cu vitamine sau microelemente biologice (Seleniu, vitamina E, coenzima Q10), ambalate în formule mici.