Producţia britanică de carne de viţel este mult diferită de situaţia care se înregistra în urmă cu zece ani. Înainte de 1997, mai mult de 400.000 de viţei erau exportaţi către vechiul continent dar când encelopatia bovină spongiformă a fost descoperită piaţa britanică a intrat în colaps şi, fără piaţă, valoarea viţeilor a ajuns zero.
Ulterior, piaţa şi-a revenit, dar fermierii au fost din nou afectaţi de epidemia de aftă din 2001 şi creşterea a fost din nou stopată. În 2005 s-au reluat exporturile către Olanda, chiar dacă la doar o fracţiune din ceea ce erau odată, însă din nou piaţa a fost restricţionată şi ulterior închisă atunci când un animal bolnav de tuberculoză bovină a fost exportat în Olanda. De atunci, în detrimentul industriei, mii de viţei au fost sacrificaţi la naştere, o mare pierdere pentru industria cărnii.
În ultimii ani, un interes mai ridicat a fost acordat creşterii în acest sector, în aşa fel încât animalele să poată fi folosite la producţia cărnii de vită. Evoluţia geneticii a permis ca fermierii să folosească material seminal selectat în aşa fel încât ei să poată creşte producţia de animale de sex feminin.
Totuşi, deocamdată, preţul tehnologiei este prohibitiv ca să poată fi aplicată la turme întregi. În acest moment, producţia de viţei reprezintă doar 0,14% din totalul producţiei britanice de carne de vită. Se estimează că anual sunt consumate 3.000 de tone de carne de viţei, din care 1.300 sunt produse în Marea Britanie.