Crescătorii de ovine şi reprezentanţii vânătorilor din judeţul Alba au adoptat calea dialogului civilizat, echilibrat şi constructiv pentru a stinge aşa-zisul conflict recent dintre cele două ocupaţii milenare - oieritul şi vânătoarea.
În ultima zi de vineri a lunii ianuarie, cele două părţi implicate au analizat la sânge cauzele care au adâncit în ultima vreme disensiunile dintre crescătorii de animale domestice - pe care le exploatează în scop economic - şi cei care, pe lângă plăcerea de a vâna, au şi obligaţii clare şi responsabilităţi majore de a gestiona durabil fondurile cinegetice pe care le au în administrare.
Conflict întreţinut artificial
„Ideea nu este de a crea sau de a perpetua acel mic conflict, ci de a încerca să depăşim acele aspecte, zic eu, penibile din existenţa noastră, cum ar fi să numărăm câinii. (...)”, a precizat Horia Moruţan, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Ovine Alba, în calitate de iniţiator al acestei întâlniri.
Sursa conflictelor ar fi nerespectarea sau neînţelegerea legilor, dar şi interpretarea lor abuzivă. „Cred într-adevăr că aceste tensiuni dintre vânători şi crescătorii de animale sunt artificiale, create de cineva, şi pe fondul unor neînţelegeri a legii şi a unor dispute personale”, a fost opinia exprimată de prefectul Gheorghe Feneşer, în calitatea sa de vânător şi gestionar, prin asociaţia din care face parte, al Fondului cinegetic Câlnic, „fondul cu cele mai multe turme de oi, unde nu avem probleme cu 99% dintre ciobani, dar pădure fără uscături nu există”, recunoaşte reprezentantul Guvernului în teritoriu, dând exemple de abateri de la controversata Lege a vânătorii.
Şi totuşi, faptele sunt evidente
Vânătorii au reclamat cazuri precum: turme şi stâne cu prea mulţi câini (peste 12-13), de regulă flămânzi şi prin urmare prădători ai vânatului, câini care nu poartă jujeu aşa cum prevede legea, încălcări de proprietate cu turmele de oi. Unii dintre cei prezenţi au văzut o problemă în păşunatul pe timp de iarnă, după cum s-a exprimat Nicolae Oneţiu - Preşedintele AJVPS Alba. Ba chiar, în ciuda lipsei de expertiză în domeniul pratologiei sau al zootehniei, s-au emis opinii despre cum dăunează păşunatul de iarnă suprafeţelor de pajişti.
Lista neregulilor sesizate de fermieri e consistentă
Crescătorii de animale s-au plâns de vânători sau paznici de vânătoare care le omoară câinii chiar lângă stână sau în preajma turmelor, de imposibilitatea de a se apăra de animalele prădătoare, de întârzierea cu care Ministerul Mediului aprobă autorizaţia de împuşcare a unui animal sălbatic care le pune în pericol viaţa, de încălcarea proprietăţii lor private de către vânătorii care le distrug păşunile cu maşinile de teren, de pierderi de animale încă nedespăgubite de către stat, dar mai ales de crearea a unor dispute şi răzbunări personale între oieri şi reprezentanţi ai tagmei vânătorilor pe fondul acestor tensiuni generale.
Prea puţin dezbătută a fost problema câinilor maidanezi, aduşi noaptea cu duba şi abandonaţi în marginea satelor de către persoane necunoscute. De fapt, distincţia între un câine hoinar şi unul de stână ar trebui să se facă pe baza identificării şi a individualizării animalelor cu stăpân, a atras atenţia medicul veterinar Nicolae Dan, reprezentant al oierilor de pe Valea Sebeşului.
Există un teritoriu comun
Horia Moruţan a subliniat că există o suprapunere pe terenurile pe care le împart oieirii şi vânătorii: ”noi plătim taxe de păşunat imense, iar prietenii noştri cu care ne întâlnim zi de zi plătesc şi ei statului român o taxă”. Şi nu puţini bani, spun vânătorii, taxa de gestiune pentru un fond cinegetic valorând mii de euro, bani plătiţi exclusiv din buzunarul lor, fără nici un ajutor financiar din partea statului. Deşi, vânătorii ca gestionari ai fondurilor au responsabilitatea de a ţine şi proteja animalul sălbatic într-un habitat tot mai restrâns din cauza defrişărilor masive de pădure din ultimele decenii.
Există oare o concurenţă de natură economică ce ar putea genera un conflict între oieri (exponenţii unei activităţi subvenţionate de stat) şi vânători? Sau sunt doar două entităţi care împart un teritoriu comun? „Este loc şi pentru noi, şi pentru dumneavoastră. Numai să găsim soluţii comune”, a conchis Nicolae Oneţiu.