Constantin Căpățână, din Tălmăcel, Sibiu, este unul dintre ciobanii pentru care viața nu ar mai avea rost dacă nu s-ar mai afla printre oi.
Are 73 de ani, iar de la 15 se ocupă de oierit.
O singură dată în viața sa a stat departe de oile sale. Atunci când a fost în Armată. Mărturisește că atunci le-a dus mult dorul și că abia aștepta să revină acasă, printre animalele sale.
Pasiunea sa pentru creșterea oilor a fost moștenită de la tatăl și bunicul său.
foto sibiulazi.ro
„Și tata și bunicul au avut oi. Prima dată am fost strungar, am dat oile la ușă, după aceea am fost cioban, iar când m-am însurat am devenit stăpân. Am ținut oi din ce în ce mai multe”, spune Constantin Căpățână, citat de sibiulazi.ro
În prezent, are aproximativ 300 de oi și spune că dintotdeauna și-a dorit să crească animale.
„E foarte bine. Mă simt foarte bine. Numai cu sănătatea, bătrânețea… Am 73 de ani. Am cioban la stână, mă ajută, soția vinde brânză la piață, ne vedem de treabă. Nu am pensie, nu am nimic, trebuie să trăim. Mă simt foarte bine între oi, la stână. Dacă le-aș vinde, mi s-ar scurta viața. Așa e viața mea. Îmi place să țin animale”, spune Constantin Căpățână, citat de sursa menționată.
Crescătorul de ovine din Tălmăcel are trei fete și un băiat. Spune că niciunul dintre copii nu îi urmează pasiunea, ciobănia e haină grea în prezent.
„Băiatul e avocat. Celelalte au, tot așa, serviciu. Doar eu o duc. Sper să o mai duc cât mai pot. Când nu mai pot, o las. Mie mi-a fost drag. Doar în Armată am părăsit oile. Mi-a fost dor de ele atunci. Că plouă, că ninge, mi-s dragi. Și mă ascultă, că-s ale mele. Nu știu cum o fi când nu le voi mai avea…”, spune emoționat oierul.